Vă răspunde psihoterapeut AUGUSTIN CAMBOSIE, vicepreşedinte la Federaţia Română de Psihoterapie.
Adelina, 25 ani: Prietenei mele cele mai bune i-a fost dintotdeauna frică să doarmă singură. De când s-a despărţit de iubitul ei, dorm la ea aproape în fiecare noapte. Deocamdată nu mă deranjează asta, dar n-o să pot sta cu ea toată viaţa. Spuneţi-mi cum să o ajut. Ea zice că nu poate adormi dacă nu e cineva cu ea, chiar dacă lasă lumina aprinsă în casă. Probabil că în spatele comportamentului anxios, chiar fobic, se ascunde un eveniment traumatizant întâmplat cel mai probabil în copilărie.
Este imposibil să-şi rezolve problema singură şi cel mai bine ar fi să meargă la un specialist. Motivul real este atât de bine acoperit de inconştient încât ne trimite pe o pistă falsă.
Pentru această fobie specifică nu există medicamente. Anxioliticele pot reduce starea de frică, dar ea nu este legată de somn, ci de frica faţă de propria-i frică de a dormi singură. Remediul este psihoterapia, iar dacă terapeutul consideră că este nevoie şi de medicamente, va şti unde s-o trimită. Cauza unei astfel de fobii poate fi o sperietură foarte mare.
Este posibil să se fi întâmplat ceva când a rămas singură noaptea. Poate a fost un simplu coşmar şi nu a fost nimeni lângă ea. O altă cauză poate fi obiceiul prost al părinţilor sau al bunicilor de a-şi speria copilul cu Baba Cloanţa, lupul cel rău etc. Copilul poate să adoarmă, dar frica nu dispare. O altă explicaţie ar putea fi că s-a rostogolit din pat când era mică şi s-a lovit, iar acum asociază durerea cu singurătatea şi întunericul.
Recomandările noastre
