Părinte de adolescent în 2025? Psiholog: De ce cearta pe telefon nu funcționează și ce să pui în loc pentru a te reconecta cu copilul tău

Într-o lume în care tehnologia a devenit o extensie naturală a vieții de zi cu zi, conflictul dintre generații pare să se concentreze tot mai des pe un singur obiect: telefonul mobil.

Telefonul mobil și rețelele sociale fac parte din cotidian, modelând felul în care copiii comunică, socializează și chiar își trăiesc copilăria. De la lecții online și jocuri video la chat-uri pe WhatsApp, tehnologia devine tot mai firească, dar și greu de controlat. Pentru copii și adolescenți, această „normalitate digitală” aduce nu doar oportunități, ci și riscuri care îi îngrijorează pe părinți, profesori și psihologi: anxietate, dificultăți de concentrare, insomnii, izolare socială și probleme emoționale sunt doar câteva dintre efectele documentate în studii recente.

Cum gestionăm corect această nouă realitate digitală? Unde se termină beneficiul și unde începe pericolul? Și, mai ales, cum putem, ca părinți, să rămânem un ghid relevant pentru copiii noștri într-un univers virtual pe care adesea nu îl stăpânim? Drd. Miruna Moanță, psiholog clinician și psihoterapeut, cu expertiză în zona adicțiilor, oferă o analiză lucidă a acestui fenomen și propune o schimbare fundamentală de perspectivă, mutând accentul de la interdicție la comunicare și înțelegere.

Opinia specialistului

„Ai răcit din cauza faptului că ai stat atât de mult pe telefonul mobil”

 Într-un timp relativ scurt, am trecut de la telefoanele monocolore cu butoane la device-uri inteligente, ceasuri smart, PlayStation și tablete. Simultan, există oameni pentru care telefonul a devenit o extensie naturală a mâinii și alții pentru care TikTok, Instagram sau plata cu cardul reprezintă subiecte de neinteres sau de neînțeles. Cu aceeași lejeritate citim o carte fizică sau una pe Kindle, scriem într-un jurnal fizic ori folosim un Remarkable.

Este mai confortabil să facem o plată online, pentru cine preferă acest lucru, iar distanța fizică a dispărut în fața unui apel pe Facetime, WhatsApp etc. Aceasta este realitatea în care trăim — o realitate în care tehnologia se împletește cu viața de zi cu zi, ne facilitează acțiuni și activități, dar ne expune și la noi provocări în tot ceea ce înseamnă achiziții, socializare, autonomie, timp liber, relaxare, educație sau profesie.

 De unde vine semnalul de alarmă?

 De ce există atât de multe campanii de conștientizare asupra mediului online? Permițându-mi să citez un adolescent: „De ce urlă părinții, profesorii, psihologii și cine o mai fi, atât de tare?”

Avem deja studii care atestă faptul că expunerea prelungită în mediul online poate avea consecințe pe termen scurt și lung: de la probleme legate de memorie și capacitate de concentrare, până la modificări emoționale — iritabilitate, impulsivitate, depresie, anxietate și izolare.

Se observă o tendință spre informații scurte și concentrate, iar mediul virtual oferă o satisfacție reală creierului nostru, satisfacție pentru care o persoană trebuie să depună un efort suplimentar ca să o obțină în viața reală. Este mai simplu să iei o doză de plăcere sau „relaxare” din mediul online. Dar mai simplu nu înseamnă neapărat mai benefic.

Creierul nostru este inundat de dopamină din device-uri, iar tinerii de astăzi s-au născut într-o lume în care aceasta este normalitatea lor. Provocarea pentru adulți este să-i învețe să modeleze această expunere, fără a se poziționa cu agresivitate sau frică față de mediul online.

Dezechilibru între generații – părinți versus copii

 Copilul se închide în cameră și petrece timp pe device-uri. Camera devine un sanctuar în care părintele nu are acces. Părintele, copleșit de informații și de grijă, caută orice mijloc de a fi prezent în viața copilului său. Așa trece o nouă zi și, poate, inclusiv părintele își verifică telefonul înainte de culcare.

Noi, psihologii, vedem acest lucru tot mai des. Părinții par că vorbesc „încontinuu sau degeaba” privind telefoane și jocuri, pentru că mesajul nu ajunge. În spatele replicii „ai răcit din cauza telefonului mobil” se ascunde, de fapt, un moment în care un părinte depășit nu mai știe ce să spună pentru a ajunge la copilul său, pe care simte că îl pierde într-o lume ce părintelui îi pare greu de înțeles. Și pe bună dreptate, îi poate fi greu să înțeleagă normalitatea copilului lui. Nu sunt „hoții și vardiștii” sau „prinselea”. Este C.S., Metin, Fortnite.

Copiii știu deja că nu „au răcit” din cauza telefonului mobil. Știu teoretic că expunerea prelungită nu le face bine, că nu au voie, minori fiind, la jocuri de noroc sau că ar fi sănătos să iasă mai des „afară”. Întrebarea este, dragi părinți, ce alternative au ei?

Pentru că nu funcționează să-i spui copilului să nu mai stea pe telefon dacă, în același timp, tu vorbești la telefon. Da, părinților de azi le este greu. Generațiile s-au schimbat. Cu toții învățăm acum cum să facem echilibru și cum să ne ajutăm creierul să proceseze avalanșa de schimbări din jurul nostru. Tehnologia nu este problema principală, ci modul în care o utilizăm. Un copil nu se „droghează” din cauza telefonului, dar mediul online oferă recompense la care creierul este foarte sensibil — recompense pentru care plătim cu timp, bani sau sănătate.

Aici trebuie să începem: cu noi, adulții, care trebuie să înțelegem că mintea caută plăcerea imediată și evită efortul. Să acceptăm că aceasta este noua lume și să învățăm să o integrăm. Să acceptăm că este o nouă lume și pentru noi, care ne place (într-o măsură mai mică sau mai mare), ne ajută (ne facilitează anumite acțiuni, iar dacă citești acest articol, este un exemplu), iar noi avem termen de comparație cu ce era înainte. Generațiile tinere nu au această experiență, acest reper.

Da, le este greu părințiilor din ziua de azi. Însă, nu doar tehnologia e acum o problema generală. E normalitatea pe care noi trebuie să învățăm să o integrăm în viețile nostre așa cum avem nevoie. Să învățăm să comunicăm cu copiii încă de mici și să înțelegem lumea virtuală la care se expun, la ce informații se expun și că rețele sociale și jocurile nu o să dispară peste noapte.

Că o să fie mai comod să facă o temă cu chatGPT decât să citească- în aceste condiții noi trebuie să îi ghidăm să fie curioși pentru ei, să învețe să gândească singuri, să caute și să-și antreneze atenția. Da, părințiilor de acum chiar le este dificil, dar în primul rând trebuie noi să înțelegem ce relație avem cu tehnologia și poate să acceptăm faptul că ei ( copiii) știu mai multe decât credem. Noi trebuie să fim un filtru și să le explicăm ce să facă cu aceste informații. De la v-bucks la cumpărături de pe temu. La comunicarea pe snap și discord. E nevoie să le știm.

„Adolescenții din zilele noastre”

 Sunt adesea priviți ca „mai sensibili”, „problematici”, „fițoși” sau „iresponsabili”. Dar indiferent cum sunt percepuți, trebuie ascultați. Faptul că își exprimă o părere înseamnă că ei cred în ea, își cred realitate.

Noi trebuie să ne punem întrebarea: de ce a spus asta? Ce vrea să zică? Chiar dacă noi avem perspective diferite, ei au acces la atât de multe informații încât au o întreagă serie de argumente sau atitudini (unele sfidătoare) care pot să demonteze rapid un argument al adultului. Adolescentului, preadolescentul  este/se simte un mic adult care nu are încă toate abilitățile necesare. Sunt în stare să se certe sau se plimbe singuri prin oraș, însă au nevoie de părinți pentru a găti ceva sau să-i ajute să găsească ceva în casă.

Adolescenții au acces la o cantitate uriașă de informații și pot aduce argumente care îi surprind chiar și pe adulți. În privința tehnologiei, ei sunt suprasaturați de informații, dar asta nu-i face să stea mai puțin pe rețele, pentru că acolo își îndeplinesc nevoi reale: comunicare, validare, socializare, apartenență. Grupul social este cel mai important, iar acest lucru era și înaintea device-urilor, acum doar se folosesc de ele pentru a căuta plăcerea specifică vârstei în activități mai facile sau mai periculoase.

Ei sunt adulții de mâine, iar dacă sunt întrebați, pot surprinde prin argumentele lor. Într-un limbaj care să le fie familiar, trebuie să le explicăm ce este comun între lumea online și cea reală: căutarea plăcerii, a recompensei, a conexiunii.

Nu trebuie doar să le spunem că „device-urile nu sunt bune”, ci să-i învățăm cum funcționează creierul, corpul, emoțiile. Chiar dacă știu anumite informații, nu înseamnă că știu ce să facă cu ele.

La finalul proiectului „Navigând în siguranță – 2025”, un adolescent a spus: „Mi-ați trezit interesul și asta m-a făcut să fiu atent. Altfel aș fi scos telefonul și nu v-aș fi băgat în seamă.”

Au nevoie de informații rapide, care să le pună mintea la contribuție. Nu avem soluția perfectă, dar putem încerca. Primul pas este conștientizarea — pentru adulți și pentru copii deopotrivă.

Au nevoie de informații rapide care să le pună mintea la contribuție. Nu avem soluția perfectă, însă putem să încercăm și să reîncercăm. Așa cum și copiii încearcă și explorează lumea.  Primul pas este conștientizarea atât pentru adulți dar și pentru copiii. Până să schimbăm lumea hai să o înțelegem. Până să punem etichete hai să fim mai atenți doar la faptul că extremele nu sunt bune. Avem copiii care știu să navigheze pe youtube dar nu știu exact culorile. Nu putem să interzicem total un lucru, dar nici să lăsăm la alegerea copiilor. Nu este sănătos să le îndeplinim toate plăcerile altfel nu o să învețe să depună efort, iar copilul o să plece din familie la un moment dat. Pentru că nu suntem nemuritori și părinții trăiesc vremuri în care le este greu să-și echilibreze viața personală cu cea profesională și au alte provocări față de cele ale părinților lor.

Părinții trăiesc vremuri în care echilibrul între viața personală și cea profesională este dificil, dar întrebările rămân aceleași: Cum îți pregătești copilul pentru lume? Tu înțelegi lumea în care trăiește el acum?

Drd. Miruna Moanță este psiholog clinician și psihoterapeut, cu expertiză în zona adicțiilor, în cadrul Asociației Joc Responsabil. Asociația derulează în Sectorul 2 al Municipiului București proiectul „Navigând în siguranță. Dincolo de ecran! Împreună găsim echilibrul”, cofinanțat de Primăria Sectorului 2 al Municipiului București și de Asociația Joc Responsabil. Proiectul se desfășoară în 15 școli și licee din sector și se adresează a peste 2.500 de elevi, prin 100 de sesiuni interactive susținute de psihologi și traineri.