Sunt destul de dese întâlnite situațiile în care relațiile se destramă fără prea multe explicații, iar această ruptură reușește să surprindă și chiar să rănească unul dintre parteneri.

Acel gen de relație care pare perfectă și care pare că se dezvoltă armonios, din punctul de vedere al unuia dintre parteneri, în timp ce din cealaltă parte a baricadei lucrurile se văd cu totul altfel.

Această situație poate să pară familiară unora și de necrezut altora, însă este foarte posibil să experimentăm în același timp, în aceeași relație, emoții, sentimente și stări diferite pentru că nu ne „conectăm” la persoana cu care plecăm la drum, ci căutăm să ne satisfacem nevoia de a fi într-o relație sau de a experimenta starea de îndrăgosteală.

În viață avem posibilitatea să rămânem în relații mediocre din diverse motive sau să nu ne oprim din căutare până nu găsim persoana pe care o considerăm cu adevărat potrivită. Diferența dintre cele două situații stă în încrederea în propria persoană și în cât de bine ne cunoaștem noi pe noi. De cele mai multe ori începem o relație după ce ne îndrăgostim, iar această fază reușește să ne bulverseze suficient astfel încât să fim siguri că putem începe o relație. După ce perioada de îndrăgosteală se consumă, rămân el și ea, rămân cei doi care trebuie săși construiască propria poveste ținând cont de propriile caractere, trăsături de personalitate, nevoi, perspective și planuri.

Persoanele care sunt atente la ce simt, la ce stârnește perechea lor în ei, cum se simt în preajma acestei persoane, sunt cele care știu ce vor, știu să-și evalueze sentimentele și propriile experiențe de viață. Când avem de a face cu acest gen de viziune și de abordare ne putem trezi că, într-un moment de sinceritate, auzim clișee de genul:

● Tu meriți ceva mai bun!

● Te iubesc, dar nu pot să continui pentru că îmi este frică…

● Avem nevoie de o pauză, să vedem ce simțim unul pentru celălalt cu adevărat…

● Ne înțelegem de minune din punct de vedere sexual, dar mai am nevoie și de altceva…

● Te iubesc, dar știu că pot iubim mai profund de atât…

● Tu ți-ai dorit mai mult decât mine acestă relație și eu nu am vrut să te dezamăgesc…

● Mă sufoci, vreau să fac lucruri și fără tine…

● Problema nu este la tine, eu sunt cel/ cea care are o problemă de aceea consider că trebuie să lăsăm lucrurile așa și să ne vedem fiecare de viețile noastre.

● Am realizat, după discuția noastră de ieri, că nu sunt pregătit/ pregătită de o relație, încă am nevoie să mai „copilăresc”!

● În ultima vreme ne certăm cam des, motiv pentru care aș vrea să ne despărțim și să rămânem cu amintirile frumoase care ne leagă.

● Am primit o ofertă bună de lucru în „wanderland” (nu contează destinația) și sunt tentat/ă să o accept… pentru mine este un real progres profesional și dacă alegi să mă părăsești, nu o să te judec.

Atunci când suntem îndrăgostiți sau iubim suntem mai frumoși, mai fericiți și chiar mai sănătoși. Sunt studii care arată că atunci când ne îndrăgostim în corp se produce un proces similar cu cel d e reîntinerire. Poate că aceste schimbări ne determină să dăm o șansă iubirii și la vârste mai înaintate și să ne dăm încă o șansă în a fi fericiți.

Cu toate acestea, sunt persoane care sunt „funcționale” atunci când sunt în relații care le hrănesc cu diverse confirmări, cu diverse sentimente și chiar cu diverse acțiuni. Acestea, de cele mai multe ori, sunt „consumatoare” de relație și aleg să „dispară” după ce epuizează resursele relației.