Alături de bolnavi, victimele directe ale urgenței de sănătate, mai există şi categoria celor care au suferit efectele indirecte ale Sars-CoV-2. Măsurile restrictive, interdicţia de a circula noaptea, pierderea a milioane de locuri de muncă și lockdown-urile forțate, au declanşat în multe persoane un amestec de anxietate, psihoză și teroare.

Cu toate acestea, într-un scenariu atât de apocaliptic, în Japonia s-a înregistrat un fenomen singular: „reintegrarea” hikikomorilor în societate. Termenul hikikomori nu are un echivalent exact. Poate fi tradus prin expresiile „a sta deoparte”, sau „a te izola”. Ușor de înțeles de ce.

Această „etichetă blestemată” marchează existența tuturor celor care decid (sau sunt forțați de diverși factori) să se retragă din viața socială pentru perioade mai mult sau mai puțin lungi, care variază de la câteva luni la câțiva ani. Hikikomorii se închid de obicei în propria casă sau, mai rău, în propria cameră. În hibernarea lor artificială, ei întrerup orice contact direct cu lumea exterioară și se simt în siguranță doar trăind singuri.

Efectul „benefic” al Covid

Fenomenul descris (cu siguranță nu singurul) este răspândit pe toată planeta, deși este resimțit în special în Japonia, unde găsim aproximativ 613.000 de hikikomori cu vârste cuprinse între 40 și 64 de ani și 540.000 cu vârste între 15 și 39 de ani, pentru un total de peste un milion de oameni, care își petrec viața la marginea societăţii. Chiar dacă poate părea ciudat, cel puțin la Tokyo și în jurul oraşului, pandemia Sars-CoV-2 a atenuat acest flagel social.

Datorită măsurilor restrictive în vigoare, pe străzi circulă mai puțini oameni decât în ​​perioada pre-covid, iar mulți hikikomori, înspăimântați de acel haos nedefinit de persoane care dădeau un chip societății, au început să-și părăsească camerele. Ziarul Avvenire, de exemplu, a relatat povestea lui Masamichi, care a stat închis în casă timp de aproape 5 ani. „Abia așteptam să mă duc acasă, lumea de afară mă speria, intram în panică. Acum e diferit, sunt mai puțini oameni pe străzi, iar orașul este mai puțin ostil. Mă simt confortabil”, a explicat el.

Propria casă ca un bârlog necesar pentru a te apăra de o lume ostilă, frica de mulțime, panica de a te regăsi într-o societate străină: acestea sunt câteva dintre trăsăturile distinctive ale hikikomorilor. Aceleaşi care îi determină să se îndepărteze de viața de zi cu zi. Acum, când coronavirusul a închis toată lumea în casă sau, în orice caz, a redus ieșirile inutile, hikikomorii încep în sfârşit să respire. Din punctul lor de vedere, societatea are mai puține obstacole și lumea a devenit mai puțin periculoasă.

Reîntoarcerea în societate

În orice caz, reintegrarea hikikomorilor nu este nici evidentă, nici automată. Este adevărat că unii dintre ei au început să părăsească treptat realitatea pe care singuri și-au creat-o. La fel de adevărat este însă şi faptul că drumul către reabilitarea definitivă este lung și plin de obstacole.

Așa cum a explicat psihologul Junko Okamoto, în Japonia s-a produs un curios fenomen invers:

În momentul în care oamenii trebuie să rămână acasă, cei care o fac prin liberă alegere tind să iasă, pentru a-și menține rolul de antagonist, respingând regulile”. În acelaşi timp, doctorul Okamoto a reiterat un element fundamental pentru a înțelege dinamica din spatele fenomenului: un număr destul de mare de hikikomori au fost eliminați, respinși sau expulzați de societate. Acum, datorită restricţiilor impuse de pandemia Covid, aceiași hikikomori își găsesc curajul să iasă din umbră. (Rador)

https://it.insideover.com/societa/cosi-la-pandemia-di-covid-riammette-in-societa-gli-hikikomori.html