Cercetătorii din Australia construiesc o „bancă de semințe vii" pentru a proteja ultimele fragmente de pădure tropicală de pe continent de schimbările climatice. Unul dintre obiective este de a evita dispariția copacilor străvechi. Rădăcinile acestora ancestrale provin din Gondwana. Acesta este supercontinentul care a existat înainte ca continentele Pământului să se separe acum sute de milioane de ani.

Din punct de vedere istoric, luxurianta pădure tropicală Big Scrub din Australia se întindea pe 75.000 de hectare din estul Australiei. Însă, de-a lungul secolelor, invazia umană și incendiile de vegetație au redus-o la doar 1% din acea întindere inițială. Acum, creșterea temperaturilor și seceta amenință fragmentele rămase.

Pădurea tropicală din Australia

Aceste fragmente mai mici conțin mai puțini copaci și o diversitate din ce în ce mai redusă. Acest lucru face ca speciile să fie vulnerabile la schimbările meteorologice, încălzire și boli. Este îngrijorător în special pentru speciile coborâte din Gondwana. Printre acestea se numără Carabeenul roșu (Karrabina benthamiana) și Carabeenul galben (Sloanea woollsii). Arborii provin din linii genealogice vechi de peste 50 de milioane de ani. Este o perioadă în care Australia era încă atașată de Antarctica, înainte ca Gondwana să se rupă complet.

Acești arbori de coronament pot ajunge la 35 și 50 de metri înălțime. Aceștia sunt „principalii constructori ai pădurii", a declarat Robert Kooyman. El este biolog la Universitatea Macquarie din Australia și este implicat în cercetare.

În cadrul noului proiect, oamenii de știință au selectat 60 de specii de plante, inclusiv câțiva dintre acei copaci din era Gondwana. Inițiativa este numită Science Saving Rainforests (Știința care salvează pădurile tropicale). De asemenea, proiectul este condus de organizația australiană non-profit Big Scrub Rainforest Conservancy.

ADN de la diferite specii de plante

Pentru fiecare specie, cercetătorii au colectat ADN din probe de frunze prelevate de la zeci de plante din arealul lor geografic. Scopul principal a fost de a construi genomul fiecăreia. Răspândirea geografică este importantă, a spus Kooyman. „Ceea ce obținem astfel este o măsură a diversității pe care o specie o are în genomul său și cât de mult din această diversitate este structurată în funcție de variațiile climatice" a spus acesta.

Acest lucru va dezvălui genetica plantelor din pădurile tropicale care sunt capabile să se dezvolte în medii mai calde și mai uscate. Astfel, seamănă mai mult cu condițiile climatice viitoare. Cu ajutorul genomului, cercetătorii pot identifica și colecta populații din fiecare specie de plante care vor conține în mod colectiv cât mai multă diversitate posibilă. Se va pune accentul pe specii care sunt mai bine echipate pentru a rezista stresului climatic.

Aceste plante candidate sunt în prezent înmulțite și vor fi crescute într-o plantație de cercetare de 15 hectare în New South Wales, denumită „banca de semințe vii". În aproximativ cinci ani, arborii crescuți vor fi gata pentru plantare în fragmentele de pădure rămase.

O resursă străveche

Speranța este de a transforma aceste fragmente în peisaje cu o diversitate asemănătoare unei păduri tropicale mai mari, intacte. Iar pentru speciile care se confruntă cu amenințări climatice, plantația oferă o resursă din care acestea pot selecta și „muta materialul care le sporește capacitatea de a face față", a declarat Kooyman. Pentru arborii din neamuri străvechi, cum ar fi Carabeens, coborât din Gondwana, acesta ar putea fi un set de instrumente esențiale pentru supraviețuire.

„Admir atitudinea pozitivă și încrederea în știința genetică a plantelor a persoanelor implicate", a declarat pentru Live Science Sebastian Pfautsch, un cercetător care a studiat modul în care copacii răspund la stresul climatic și care nu este implicat în cercetare. Cu toate acestea, el este precaut cu privire la obiectivul general al acesteia.

Ecosisteme amenințate în întreaga lume

Cercetările au arătat - prin experimente controlate pe specii de eucalipt - că posibilitatea copacilor de a se adapta la temperaturi mai ridicate poate fi limitată. Pfautsch este profesor de planificare și management urban la Universitatea Western Sydney. Acesta și-a exprimat, de asemenea, îngrijorarea cu privire la dependența proiectului de donațiile publice pentru a se menține pe linia de plutire. „Finanțarea continuă din partea statului și a guvernului federal este esențială pentru a asigura creșterea copacilor", a spus el.

Cu toate acestea, Kooyman rămâne optimist și crede că proiectul ar putea oferi un model pentru lucrările genetice viitoare. Nu doar în pădurile tropicale, ci și în alte ecosisteme care sunt amenințate din întreaga lume. „Este un punct de plecare pentru a demonstra ce este posibil", a spus el, conform Live Science .