Au zburat cu aripi de ceară și au căzut precum Icar. Au vrut să fie ei panaceul altora și s-au săvârșit pe un munte. Golgota lor sub ochii unui Pilat nespălat pe mâini.

Au ajuns prea târziu. Undeva, pe o coamă de munte, printre brazi, printre aripile zdrobite ale păsării de metal, figura chircită a pilotului. De jur împrejur, vorba pădurarului Argentin Todea, suferință și durere. Când i-au luat ambulanțele unul dintre medici - dr. Zamfir - a simțit că l-a apucat pe Dumnezeu de un picior. Ironic să îl bagi pe Dumnezeu în discuție. Ironic, câtă vreme drumul bezmetic al salvatorilor prin munte, veniți din trei județe riverane, a fost fără nici un Dumnezeu. Zeci de salvamontiști, sute de moți săritori, ceata lui Pițigoi în coordonarea unei adunături de figuri sobre, morgă profesională, au orbecăit printre brazi, mocirlă și zloată să ajungă la coordonatele anunțate de Zamfir minute după accident. Sfidează logica bunului simț să faci un drum de maxim două ore în mai bine de șase. Sfidează logica bunului simț să ai un Inspectorat special înființat pentru „Situații de Urgență” când performanța lui e atât de mediocră încât e surclasat de niște țărani mobilizați abia pe la șapte, când devenise evident că efortul comandourilor roșii, toți numai muc și sfârc și beculețe, este unul desprins din strategia gonacilor de la Balc. Soluția gingașă a „experților”? Să măture versantul ca și cum ar vâna fugari prin Alabama, nicidecum să meargă țintit la o locație anunțată cu precizie de câțiva metri, dublată de semnalul LTE dat de avion – decriptabil, ca într-un banc cu Radio Erevan – tocmai la Moscova! Sunt atâtea lucruri care s-au întâmplat greșit în recuperarea victimelor din avionul pilotat de Iovan încât, frisonat, te vei gândi de două ori data viitoare când te urci într-un avion cu destinație peste Carpați. Și dacă, Doamne ferește, ai să ai un incident căruia să-i supraviețuiești miraculos, cum s-a întâmplat deunăzi, te vei gândi de două ori dacă să suni la 112 sau la prieteni care să aibă prieteni pădurari prin zonă. E o rușine națională E o rușine pentru întregul blazon medical de intervenție, dar nu pentru trudnicul de rând, cât pentru oamenii de la butoane, puși acolo să coordoneze. E marele element lipsă din brambureala care s-a văzut la începutul săptămânii pe ecranele televizoarelor, ca și cum acești cavaleri ai SOS-ul se pricep doar la împărțit fluturași publicitari și nicidecum salvat vieți de oameni. Pe incompetența lor stă sângele lui Iovan, pe cretinismul lor profesional stau lacrimile de gheață ale copilei doctor a cărei unică naivitate a fost să creadă că în România vreo faptă bună rămâne nepedepsită. Și că doar buna companie în care se afla urma să o protejeze, ca o amuletă fermecată, de rău în țara unde transplantul e o agenție care face un exercițiu de fugă, aventură și eroism, cu doctori îmbrăcați în uniformă de motociclist, piloți faimoși ieșiți la pensie și chirurgi interesați să învețe, luați de-a valma voluntar într-o acțiune demnă de un roman ieftin nu de un program strategic național. Triangularea propriei prostii România se uită cu oroare într-o suspensie a incredibilului. Cum de-a eșuat nava amiral a medicinei noastre? Care sunt motivele? Răspunsurile sunt acolo, nici unul confortabil pentru cei care ne conduc. În primul rând că eforturile de pregătire ale profesioniștilor, medici, paramedici, salvamont etc. au fost țintite spre dotarea tehnică a acestora secundată de antrenamentul pe protocol privind luarea în primire a victimelor și intervenția la locul accidentului. Mai puțin s-a investit în acțiuni cu grad sporit de dificultate cum ar fi localizarea accidentaților în zone muntoase sau neacoperite de rețeaua GSM, încât să îi poți triangula în regim GSM. Și mai puțin s-a investit în exercițiul de comandă la intersecția dintre regiuni. Spre exemplu, aici accidentul s-a produs pe muchea dintre trei județe: Alba, Bihor și Cluj și stabilirea ierarhică a responsabilităților. Nu există decât pe hârtie o autoritate superioară ISU-urilor județene și, mai mult, pentru astfel de incident nu s-a stabilit din start jurisdicția care obișnuit ar fi fost obligatoriu să fie asumată de centru, adică de Comandamentul Central. Adevărata față a „Wild Carpathia” Instrumentarul logistic - vehicule de teren, gps-uri performante, hărți ale zonei, etc - a fost folosit ca pe vremuri, amator și pe bază de PCR - pile, cunoștințe, relații, dovadă stă relația anterioară a ISU-lui cu un „club de off-road” care mai participase la acțiuni similare în trecut. Oricât de halucinant pare, SMURD și ISU, divizii hibride ale Ministerului de Interne și Ministerului Sănătății sunt legate de mâini în acea parte de Românie totuși predominantă, rurală și sălbatică, frumoasă precum în „Wild Carpathia”, dar inaccesibilă și letală. Dar dacă n-ar fi fost un avion, dacă ar fi fost un om rătăcit prin pădure? Cum rămâne cu toate zonele din România unde n-ai triangulație prin telefonie celulară? Cum rămâne cu toți ciobanii pe care nu-i cheamă Ghiță și care n-au smartfoane la ei când merg în transhumanță? Pare, după săptămâna aceasta, că ar trebui să deschidă televizorul și să ia lecții de supraviețuire de la Bear Grylls pentru că altfel, dacă-și pun speranța în ISU, mor cu speranța de gât. Turlele Patriarhiei și ficații enoriașilor Acordul consimțit al medicilor să se angajeze în acțiuni dăunătoare meseriei lor de dragul providenței sau în numele voluntariatului aventurier poate să se termine rău, sau foarte rău, pentru ei sau pentru pacienți. Din fericire pacienta care aștepta organul de transplantat a mai avut zile. Dar dacă n-ar fi avut? Azi am fi numărat încă o victimă colaterală a opțiunii românești de-a face treabă din liță și scotch, pentru că „merge și-așa”. E exact la fel ca atunci când doctorul Marinescu a renovat secția de ATI-neonatologie la Giulești și s-a gândit că merge și cu ștechere de duzină, ce se poate întâmpla? Păi poate să explodeze măgăoaia! Aici doctorii și ANT-ul și-au asumat că pot transporta organe într-o tărăboanță veche de jumătate de secol mâine poimâine, într-o țară felicitată anul trecut ca fiind pe primul loc în Europa la creșterea de organe pentru transplant. Neagră e luna Ianuarie a anului. Și negru e viitorul dacă lăsăm lucrurile așa. Moartea lui Iovan și a Aureliei Ion vor fi degeaba, o anticameră a următoarei tragedii care așteaptă să se întâmple dacă vreuna dintre găinile bătrâne ale Aviației Civile își vor mai lua zborul ca să plimbe ficați prin țară între donori și acceptori, sub privirile nevrozate ale organismelor statului care înalță turle Patriarhiei în timp ce-și bat joc de sănătatea enoriașilor. Dr. Gabriel Diaconu este medic specialist psihiatru, specializat în suicidologie