EVZ Special
Pactul Ribbentrop-Molotov și latura mai puțin cunoscută: ocazia lui Stalin de a scăpa de opozanți
Din cuprinsul articolului
Pactul Ribbentrop-Molotov și latura mai puțin cunoscută. În general, se discută datele din pactul public și anexele secrete.
Totuși, nu se ia în seamă un aspect care transpare din acțiunile lui Stalin din perioada august 1939-iunie 1941. Este vorba de faptul că foarte mulți comuniști nu au fost de acord cu pactul.
De exemplu, comunistul de orgine bulgaă Boris Ștefanov, secretar general al Partidului Comunist din România în perioada 1934-1940 s-a declarat contra Pactului Ribbentrop-Molotov, fiind demis. Ajutat de activistul comunist bulgar Gheorghi Dimitrov a scăpat ca prin minune de epurările staliniste. A încercat în intervalul 1939-1940, să-și justifice dezacordul față de Pactul Ribbentrop-Molotov. După 1945 și până la moartea sa în 1969, a trăit și a activat în Bulgaria comunistă.
Stalin și ideea pactului secret cu Germania nazistă
Stalin știa de intențiile naziștilor de a încheia un pact cu URSS atât oficial cât și de la spionii săi, mai ales de la Rudolf Rossler -Lucy. Îi mai avea și pe Șandor Rado (Dora, Albert) și pe Richard Sorge. Oficial, naziștii, prin vocea Ministrului de Externe Joachim von Ribbentrop solicitaseră întrevederea printr-o scrisoare din 14 august 1939.
În „Politburo”, Biroul Politic al PCUS, Stalin însuși, expune motivația deciziei de a încuviința Pactul Ribbentrop -Molotov care se va semna la Moscova pe 23 august 1939. Ideile lui Stalin apar în mai multe surse: ”Revue du doit international”, Elveția, 28 noiembrie 1939, ziarul sovietic de limbă rusă ”Novîi Mir”, 30 noiembrie 1939, ”Pravda”.
Stalin motivează politic Pactul!
Stalin explicase ideile sale astfel:
„Problema războiului și a păcii a intrat într-o fază critică pentru noi. Soluția sa depinde în întregime de poziția care va fi luată de către Uniunea Sovietică. Suntem absolut convinși că dacă noi dorim să încheiem un pact de asistență reciprocă cu Franța și Marea Britanie Marea Britanie, Germania se va retrage din Polonia și va căuta un modus vivendi cu puterile occidentale. Războiul ar fi evitat, dar evenimente ulterioare s-ar putea dovedi periculoase pentru URSS. Pe de altă parte, dacă acceptăm propunerea Germaniei, și dacă încheiem un pact de neagresiune cu ea, Germania. cu siguranță invadează Polonia, și intervenția Franței și Franței Anglia este atunci inevitabilă. Europa de Vest ar fi supusă unor tulburări și tulburări grave. În acest caz, noi vom avea o mare oportunitate de a rămâne în afara conflictului, iar noi am putea planifica momentul potrivit pentru ca noi să intrăm în război”
Sursa foto: Arhiva Federală Germană. Moscova 1940: Stalin și Ribbentrop
Stalin continuă motivarea!
Stalin precizează în continuare:
„Experiența din ultimii 20 de ani a demonstrat că în timp de pace mișcarea comunistă nu este niciodată suficient de puternică pentru ca Partidul Bolșevic să profite de putere. Dictatura unor astfel de partide va deveni posibilă doar ca rezultat al unui război major. Alegerea noastră este clară. Trebuie să acceptăm propunerea germană și, cu un refuz, trimit politicos misiunea anglo-franceză acasă. Nu este dificil să ne gândim la importanța pe care am obține-o dacă alegem acest mod de a proceda. Pentru noi este evident că Polonia va fi distrusă chiar înainte ca Anglia și Franța să poată interveni decisiv în favoarea ei. În acest caz, Germania ne va ceda o parte din Polonia ... Avantajul nostru imediat va fi acela de a ajunge în Polonia până la porțile Varșoviei, precum și de a obține Galiția Ucraineană. Germania ne acordă libertate deplină de acțiune în grupul celor trei Statele Baltice și recunoaște pretenția noastră asupra Basarabiei. Ea este pregătită să recunoască interesele noastre în România Bulgaria și Ungaria!”
Prigoana contra adversarilor! Ținta „Tătucului” de la Kremlin: „interbrigadiștii”....
În 1936-1939, Stalin sprijinise prin Comintern Spania republicană contra lui Franco. Războiul Civil Spaniol a avut loc între 17 iulie 1936 și 1 aprilie 1939. Franco, lider falangist, de extremă dreapta avea susținerea lui Hitler, Mussolini și chiar a legionarilor români. Foarte mulți combatanți internaționali, inclusiv români au luptat contra lui Franco. Aceștia au fost numiți „interbrigadiști”. Erau membrii PCUS dar și PCdR. Unii își vor găsi adăpost apoi în URSS.
Totuși, în august 1939, ideea pactului sovieto-german i-a iritat pe mulți dintre „interbrigadiști”. Nu înțelegeau cum ei, activiști care luptaseră cu fascismul, trebuiau să accepte cooperarea cu naziștii. Erau așa-zișii „dogmatici”. De asemenea, comuniștii francezi, anti-fasciști prin definiție nu au fost de acord de acord cu Pactul. Totuși, Maurice Thorez și Eugene Fried („Egon”) liderul efectiv, respectiv liderul din umbră al comuniștilor francezi au păstrat linia de prietenie cu Stalin! Au închis ochii la atacul lui Stalin asupra Poloniei în 1939 și la Războiul de Iarnă sovieto-finlandez din 1939-1940!
....și „troțkiștii”
Troțkiștii, evident, erau și ei nemulțumiți! Lev Troțki publicase în exil, două cărți critice la adresa regimului lui Stalin din URSS. Internaționala a IV-a troțkisă, opusă Cominternului (Internaționala a III-a, 1919-1943) le distribuise! Prima se numea „Istoria Revoluției Ruse”, apărută în 1930. A doua se numea „Revoluția trădată”, apărută în 1936. Unii „troțkiști” luptaseră și ei de partea republicanilor spanioli, spre iritarea lui Stalin.
Stalin, prin Kim Philby, spion britanic racolat de NKVD și infiltrat apoi în servicile britanice încercase asasinarea lui Franco, dar atentatul eșuase, Philby fiind grav rănit. Ajunsese totuși să câștige respectul lui Franco, iar Stalin a decis că era mai bine să-l aibă pe Philby în coasta inamicilor săi.
Tocmai opoziția „interbrigadiștilor” și „troțkiștilor” l-a determinat pe „Tătucul” de la Kremlin să ia în calcul serios să scape de Troțki printr-un atentat.
