Osman Pasvantoglu - un lider regional uitat. Cum a fost Țara Românească aproape un deceniu ruptă de Imperiul Otoman

Osman Pasvantoglu - un lider regional uitat. Cum a fost Țara Românească aproape un deceniu ruptă de Imperiul Otoman.

Învățăm la școală că încă din Evul Mediu, sub regimul Capitulațiilor, Principatele Române au fost dependente de Imperiul Otoman (având regimul Dar al Ahd - Casa Păcii, care, față de Dar al Islam, presupunea autonomie și implicit, relații diplomatice la un anumit nivel), care, la Dunăre, în vecinătatea spațiului românesc, avea centre puternice la Belgrad, Timișoara, Buda, Vidin, Nikopole (la care se adaugă raialele, cetăți de drept otoman în teritoriu creștin - Turnu, Giurgiu, Brăila, Tighina-Bender, Hotin) de unde Sultanul de la Constantinopol controla Principatele.

Regimul fanariot

Regimul fanariot a fost o imixtiune gravă a Sultanului în autonomia internă a Principatelor. Și totuși, în mod voit, se trece peste perioada 1798-1809 când Constantinopolul a pierdut autoritatea asupra unui teritoriu considerabil care avea la Vest Belgradul și Dunărea, la Nord, Dunărea, la Sud, Balcanii și la Est, Marea Neagră (Kara Deniz) cu importantul centru Varna. I s-a spus Statul Vidinului.

Aș face o precizare. Chiar dacă pașa conducea o regiune, zona condusă de el nu s-a numit, niciodată, oficial, pașalîc. Numele provinciei conduse de un pașă, general de armată de fapt (acesta avea ca rang un număr de steaguri din păr de cal, numite tuiuri, cel mai mic pașă, un tui, cel mai important având trei tuiuri) se numea vilayiet.

Osman Pasvantoglu (Fiul Gardianului) sau Pazvante Chioru - originea și ascensiunea

Există controverse privind originea lui Osman Pasvatoglu. S-a spus că a fost fiul unui ofițer din vilayietul Bosniei care a ajuns în garda imperială de la Sofia, sau că acest gardian ar fi fost de fapt fiul unor păstori macedo-români trecuți la islam din rațiuni economice. Cert este că mereu Pasvantoglu, născut undva în anul 1758, a avut pretenția că este un politician european.

Până la vârsta de 40 de ani când are loc schimbarea de statut care-i va asigura locul în istorie, Osman Pasvantoglu a lucrat ca ofițer de gardă pentru domnitorul fanariot Nicolae Mavrogheni, dar l-a trădat și era cât pe ce să fie executat. A fost salvat de prietenia sa cu eroul independneței Greciei, Rigas Velestinos, care era ofițerul specialist în strategie și apărare, la Craiovaal domnitorului.

Din păcate, Pasvantoglu nu-l va ajuta pe prietenul său care va muri la Belgrad, acuzat de spionaj de către turci, în 1798. Este anul în care Osman Pasvantoglu este suficient de puternic să aibă la Vidin forțe puternice pentru a se opune Sultanului Selim al III-lea (1789-1807).  Sultanul a trimis armata condusă de Hussein Kuciuk contra sa. Baza de aprovizionare o reprezenta Țara Românească, dar domnitorul Constantin Hangerliu nu s-a dovedit suficient de cooperant, fiind mazilit și executat din ordinul Sultanului, în 1799.

Osman Pasvatoglu, ruptura de Constantinopol, Raiduri asupra Craiovei și Bucureștiului

Osman Pasvatoglu îl enervase pe Sultanul Selim III fiindcă făcea raiduri la nord de Dunăre și chiar în Serbia, împiedicând ajungerea haraciului de la București, la Constantimopol. În 1799, Pasvantoglu este recunoscut formal ca Pașă de Vidin, dar practic, Sultanul nu l-a mai deranjat cu nimic așteptând momentul ca să scape de el. Practic Osman a reușit să izoleze Dobrogea de restul Imperiului Otoman, statul lui având un puternic centru la Varna.

În anul 1800, armata lui Pasvatoglu a ras Craiova de pe suprafața pământului, Din târgul cu 7000 de case abia dacă au mai rămas 300.  Succesorul lui Hangerliu, Alexandru Moruzi a renunțat de bună voie la tron, la București, Și azi, oltenii spun: „prăpăd ca pe vremea lui Pazvante”.

Doi ani mai târziu, în 1802, un nou raid bagă spaima în București și în domnitorul Mihai Șuțu. Acesta cere arvaniților (arnăuți) să opună rezistență dar aceștia, neplătiți, refuză, pleacă din oraș, iar Șuțu fuge unde vede cu ochii.Pasvantoglu nu mai ajunge la București,  dar orașul e pradă anarhiei. De atunci datează momentul care face obiectul numelui romanului Craii de Curtea Veche al lui Mateiu Caragiale.

Autorul știa legenda că în 1802, cerșetorii, vagabonzii, aflâând că domnul fugise, au mers în Curtea Veche, zona Hanului lui Manuc-Strada Franceză de azi, au îmbrăcat odăjdii, au încălecat beți pe măgari purtând un fel de coroane născocite. Atunci s-a spus: „schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”.

Osman Pasvantoglu visa la o alianță cu Napoleon Bonaparte?

Se știe că în acea perioadă, 1798-1801, Napoleon Bonaparte, deevenit în 1799 Prim Consul al Republicii, a efectuat o campanie în teritoriul controlat de Imperiul Otoman, în Siria și Egipt. La Vidin, în tinpul lui Pasvatoglu, a funcționat un ambasador francez, iar statul lui Pasvantoglu a avut monedă proprie.

Pasvantoglu visa la o alianță cu Napoleon, pentru ca el să atace forța otomană din Europa, dar eșecul din Egipt al lui Napoleon a făcut ca planurile liderului de la Vidin să sufere amânare. Acesta a clădit cetatea Vidinului, o cararmă, o bibliotecă și chiar o moschee.

A fost ucis Osman Pasvatoglu de Iancu Jianu?

Pe măsură ce Napoleon era ocupat cu războiul european contra Franței din 1805, el din 2 decembrie 1804 fiind Împărat al Francezilor, Osman Pasvatoglu a avut tot mai mult de furcă atât cu armatele Sultanului cât și cu rezistența românească, reprezentată de haiducul Iancu Jianu. Acesta se născuse la Caracal, în 1787.

A reușit, deși era foarte tânăr, să adune în jurul lui o grupă de haiduci și să aibă și tunuri, Haiducii erau luptători ridicați contra asupririi fanariote (termenul e de origine sârbo-croată ca și cel de panduri) dar și contra raidurilor lui Pasvantoglu. Așa se face că în intervalul 1807-1809, Iancu Jianu a condus două expediții peste Dunăre.

Una a fost difrecționată asupra Vidinului, unde se pare că l-a ucis la 17 februarie 1809 pe Osman Pasvantoglu. Alte surse spun că de fapt, un medic, plătit de Sultan, reușit să intre ca medic al liderului de la Vidin, l-ar fi otrăvit la 17 februarie 1807. Cert este că în 1809, raiaua Turnu (Turmu-Măgurele) a fost atât de distrusă de haiducii lui Iancu Jianu (1787-1843), încât în cei 20 de ani cât turcii au mai stăpînit raialele (Tratatul de la Adrianopol din 1829 a desființat aceste raiale), ei nu au mai putut reface cetatea.

Stat cvasi-independent față de Imperiul Otoman

Așadar, Osman Pasvantoglu a reușit în intervalul 1798-1809 în Estul Serbiei și în Bulgaria dintre  Dunăre, Balcani și Mare să creeze un stat cvasi-independent față de Imperiul Otoman, cu monedă și cu ambasadori străini, între care cel mai important a fost cel al Franței.

Țara Românească a trebuit să suporte acțiunile de jaf ale lui Pasvantoglu (Craiova a fost arsă la 1800, iar Bucureștiul a fost distrus de o revoltă internă), fiind practic ruptă de Constantinopol, mai mulți domnitori fanarioți fiind practic maziliți din cauza faptului că nu reușeau să ajute armatele Sultanului. Probabil ei speraseră ca Pasvatoglu să le recunoască tronul, fapt care nu s-a concretizat. Dispariția statului său s-a datorat inclusiv haiducului oltean Iancu Jianu.