Torționarul Alexandru Vișinescu s-a întâlnit, după 50 de ani, cu una dintre victimele sale, Valentin Cristea. După ore de audieri, fostul deținut politic i-a stors lacrimi până și judecătoarei.

Ajuns cu întârziere la propriul proces, torționarul Alexandru Vișinescu a fost „salvat” de sala de judecată. Gârbovit, cu mersul încet și gura deschisă din cauza efortului de a pătrunde printre jurnaliști enervanți, Vișinescu a intrat victorios în sala de judecată unde-l așteptau amintirile tinereții.

Coșmarul torționarului

Cinci martori, printre care unul extrem de incomod: Valentin Cristea (84 de ani), care și-a petrecut șapte ani în închisoarea condusă de Vișinescu. A fost condamnat deoarece, electronist fiind, a furnizat informații secrete „Comitetului III de rezistenţă” din Câmpina. A fost arestat în 1955 și eliberat în 1963. Doar doi deținuți mai trăiesc, din miile de ocnași închiși la Râmnicu Sărat. Valentin Cristea și Constantin Copoiu, al doilea fiind un deținut de drept comun. Cei trei s-au întâlnit ieri, în aceeași încăpere, la Curtea de Apel București. Vișinescu a ascultat lunga declarație a lui Cristea. Și-a mestecat în pumni pălăria și a ascultat, nepăsător, amintirile de groază din închisoarea pe care a condus-o șapte ani. Valentin Cristea a ajuns la sinistra închisoare de la Râmnicu Sărat transportat într-o dubă și cu ochelari de tablă la ochi, pentru a nu recunoaște drumul.

Condiții inumane

Au urmat ani de izolare completă, foame cumplită și frig pătrunzător: „Cât am stat închis, n-am avut niciun contact cu familia. Nu au știut unde sunt închis, până am reușit să comunic prin limbajul morse cu vecinii de celulă. Aveam un singur drept. O plimbare zilnică, de 10- 15 minute, singur, în cerc, fără a avea dreptul să ridicăm privirea spre cer. Nu aveam voie nici să ne aplecăm”.

S-a întors acasă după 7 ani de izolare completă și cu stima de sine la pământ. „La eliberare mi-au dat un bilet de tren clasa a II-a până acasă. Mi s-a părut că mi s-a făcut o favoare, deoarece ultima oară când am mers cu trenul era și clasa a III-a. Aveam să aflu că, între timp, se desființase...”. Mâncarea era puțină și proastă. Varză, cartofi, arpacaș și mămăligă. Deșteptarea era la 6, stingerea la 10. Nu aveau voie să stea pe patul acoperit de o saltea cu paie. Era permis să se plimbe 3 metri între un perete și altul. Prin fereastra cu obloane și gratii vedea o linie de cer. Iarna, viscolul aducea zăpadă în celulă. Deținuții politici aveau un singur rând de haine: „Când am ajuns acasă am aflat că părinții erau morți de doi ani. N-am știut că au decedat”. Atunci a fost momentul în care fostul deținut politic a vărsat o lacrimă. La fel și judecătoarea, care cu greu și-a controlat emoțiile.

Când am ajuns acasă, am afl at că părinții erau morți de doi ani. N-am știut că au decedat VALENTIN CRISTEA, fost deținut politic

Hoții și criminalii aveau tratament de lux în comparație cu deținuții politici

Fostul deținut Cristea vorbește încet dar ferm, de pe un scaun, în fața judecătoarei. Discursul său este lung, impecabil din punct de vedere gramatical. Nu trage concluzii pripite, nu este măcinat de ură. Consideră doar că „Vișinescu are o structură care i-a permis să îndeplinească funcția de comandant de penitenciar. Nimeni nu te obliga să ocupi o asemenea funcție. Avea o înclinație spre violență. Poate”, a arătat Cristea în fața magistratului. În acest timp, Vișinescu ascultă atent. Scoate din buzunarul interior o hârtie în folie și o înmânează avocatului pentru a fi depusă la dosar. Poartă un ghiul de aur ce strălucește în lumina slabă a sălii încremenite.

Martorul Copoiu

Urmează un nou martor. Constantin Copoiu a fost deținut de drept comun la Râmnicu Sărat. A stat 10 luni acolo. Pe larg, a explicat condițiile de detenție ale deținuților politici: erau izolați total, primeau mai puțină mâncare decât deținuții de drept comun, erau înjosiți de gardieni: „Dă-i în morții mă-sii, să moară acolo. Voi măcar munciți, ei stau degeaba”. La nouă ore de la începerea procesului, audierile continuau la Curtea de Apel. Alexandru Vișinescu a fost trimis în judecată sub acuzația de infracţiuni contra umanităţii. În perioada în care a condus penitenciarul, deţinuţii erau supuşi unui tratament de natură să ducă la distrugerea lor fizică.