O nouă tragedie a avut loc ieri în apele Mediteranei, mai precis în Strâmtoarea Siciliei, între insula italiană și continentul african, la o distanță de 50 mile de nordul coastei libiene.

Răsturnarea unei bărci ce trasporta numeroși imigranți africani într-o călătorie a speranței spre Eldorado-ul european a provocat moartea a zece persoane. Restul de 439 de persoane care se aflau în ambarcațiune au fost salvate de către polițiștii de frontieră italieni din cadrul Gărzii de Coastă.

Numai în ultimele 24 de ore polițiștii italieni au reușit să salveze în total 941 de persoane provenind din țări precum Siria, Palestina, Tunisia, Libia și Africa subsahariana. Printre acestea se aflau peste  30 de copii și 50 de femei, dintre care una însărcinată. Tragicul accident, al n-lea de acest gen în ultimii ani, apele Mediteranei dintre Libia și Italia căpătându-și trista faimă de adevărat cimitir marin a mii de imigranți ai disperării, a constituit pentru Matteo Salvini, secretarul partidului italian Lega Nord, pretextul pentru a-și reînnoi acuzele adresate Bruxelles-ului și guvernul italian actual de a fi responabili de «invazia strainilor» în Peninsulă: «Alți 10 morți și 900 de persoane gata să debarce pe solul italian!- a exclamat Salvini. La Roma și la Bruxelles sunt numeroase buzunare pline de bani și mâini pline de sânge. Un stop ferm plecărilor, stop morților, stop invaziei!» . 

170.000 de imigranți ilegali în 2014

Deși termenul de «invazie» atât de drag retoricii extremei drepte din Italia pare nepotrivit (dacă se ține cont de numărul real al persoanelor ajunse via mare în Italia pentru a putea intra în Europa: anul trecut, de exemplu, au sosit 170 000 de persoane într-o Uniune Europeană care numără peste 500 de milioane de cetățeni), totuși  numărul imigranților care debarcă pe țărmurile italiene devine din ce în ce mai important. Dacă în primele două luni ale anului 2014 au sosit via mare circa  5500 de persoane, în 2015 până la data de 28 februarie au sosit 7800 de imigranți, cresterea€”datorata gravei crizei internaționale. din zone precum Siria și Libia.

«Daca ne gândim la milioanele de persoane care au fugit că urmare a conflictelor în Turcia și în Liban -după cum a ținut să infirme ieri Flavio Di Giacomo, purtătorul de cuvânt al Organizației Mondiale pentru Migrație (OIM) că ar fi vorba de vreo năvălire  -ne putem da imediat seama că fluxurile migratoare din Europa nu sunt decât o consecință a unor fenomene mondiale de mult mai mare amploare din punct de vedere numeric”.

Dacă nu este pericolul unei invazii, există, însă, în viziunea lui Di Giacomo, două urgențe reale: pe de o parte, o urgență umanitara întrucât imigranții își găsesc moartea în apele Mediteranei și, în același timp, sunt victimele unor organizații criminale violente și fără scrupule iar, pe de altă parte, o urgență operativă. A doua urgență, de acțiune, este impusă de două aspecte: pe de o parte, de faptul că  pentru a accede în Italia, grupurile de imigranți sunt forțate să  treacă prin unica «poarta geografica» de acces, strâmtoarea Siciliei, și, pe de altă parte, de faptul imigranții sosesc la intervale de timp foarte apropiate. 

Chaouki- Indiferența europeană în față tragediilor de la Lampedusa este inexplicabilă

Ca o consecință a nenumăratelor tragedii de la Lampedusa, grupul interparlamentar italian pentru imigrație compus din peste o sută de deputați și senatori din toate grupările politice a adresat ieri un apel politicienilor de la Bruxelles exortandu-i să se implice în această problematică a imigrării via mare a cărei anvergură și implicații transcend granițele unui unic stat, de exemplu, al celui italian. «Noi, parlamentarii italieni - a declarat Khalid Chaouki, deputat al Partidului Democrat (PD) și coordonator al grupului pentru imigrație -spunem «Basta!»- acestei liste interminabile de morți. În acest sens reînnoim cererea de a întâlni urgent reprezentanții Uniunii Europene căci nu putem să suportăm singuri povara acestei responabilitati  și a acestei inexplicabile indiferențe europene care ne determină, încă o data, să numărăm victimele din Marea Mediterană. Este evident că - a mai adăugat Chaouki -, în fața haosului din Libia, trebuie să găsim un just echilibru între siguranța la nivel național și salvgardarea unui drept uman fundamental, și anume acela la tutelă a persoanelor care fug de războaie și de persecutii».

Apelul a avut impactul dorit întrucât Uniunea Europeană a decis într-un final (ieri)  să anticipeze dezbaterea temei imigrantiei pentru luna mai și nu la sfârșitul lui iulie, cum era prevăzut pe agenda de la Bruxelles. Mai mult, ieri Frans Timmermans, prim vicepreședinte al Comisiei UE a declarat că  «imigratia este o problemă care privește toate statele membre UE: Nu mai este vorba de «Mare nostrum», ci de «Europa Nostra». 

Dincolo de instrumentalizari isterice ale tragediei imigranților sau de politicieni care continuă să pledeze în favoarea unei Europe ospitaliere pentru imigranți, rămâne un fapt: Italia se confruntă foarte des, aproape zilnic cu acest fenomen imigrational.

Ca în splendidul roman «Eldorado» al lui Laurent Gaudet, scriitor laureat în 2005 al premiului Goncourt,  nimic nu pare să poată opri persoanele care fug de realități atroce din propria patrie: nici traversarea mării în bărci improvizate, neversomile unei intrprinderi precum traversarea unei mări,  nici traversarea deșertului, a munților, a zidurilor înțesate de sârmă ghimpată, nici rasismul unor legi europene, precum nici amenințările și cruzimea legendară a «passeur»ilor și al mafiei prospere a afacerilor având ca obiect traficul de vise și iluzii pentru o lume mai bună. Nimic nu oprește miile de persoane din fuga lor de război, de persecuție, de foamete și în final, de  mizerie în toate valențele sale. Rămâne, însă, suspendată întrebarea dacă este mai importantă viața și siguranța  persoanelor  sau fontierele si protejarea acestora.

Corespondență de la Roma