O melodie românească a cucerit Cuba îndoliată după moartea lui Che Guevara. Relatări inedite

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Vă imaginați astăzi un cântăreț român care să fie aplaudat pe o scenă a unui festival internațional timp de 16 minute și 19 secunde? În Cartea Recordurilor a fost consemnat faptul drept cea mai lungă ovație primită de un interpret pe o scenă mondială.

Dan Spătaru la Festivalului cîntecului din Varadero, Cuba

E vorba de Dan Spătaru și momentul s-a consumat în decembrie 1967, pe scena Festivalului cîntecului din Varadero, Cuba.

Numai că succesul lui Dan Spătaru nu a fost singurul element inedit pentru muzica ușoară românească. Duetul Margareta Pîslaru/Dan Spătaru cu piesa ”Ale tale” a trecut de pe scena festivalului în emisiunile de radio și televiziune cubaneze.

Nu știu voi, dar eu ador piesa asta, e una dintre cele mai gingașe linii melodice din muzica românească, o injecție de optimism marca Ovidiu Dumitru, realizator de marcă al TVR, și Aurel Manolache. Piesa a fost un hit autentic, în 1969 fiind interpretată și de Julio Iglesias, pe scena Cerbului de Aur, la Brașov.

În 1967, Cuba era vedeta țărilor europene care lunecau spre „stângismul elitist”

Întorcându-ne la Varadero, Margareta a avut o idee strălucită, a improvizat versuri în limba spaniolă, a re-intitulat-o Varadero și a devenit imnul neoficial al festivalului.

Reproduc azi o cronică a vremii, o corespondență din Cuba pentru Magazin, care include un interviu cu un alt membru de prestigiu al delegației României, H. Mălineanu, compozitorul care a dat atât de multe melodii de succes că ne-ar trebui un întreg internet să le amintim pe toate!

Încă un amănunt, ca să cuprindem cum trebuie tabloul istoric. În 1967, Cuba era vedeta țărilor europene care lunecau spre ”stângismul elitist”, nu numai prin conducerea inedită a lui Fidel Castro, ci mai ales prin moartea lui Che Guevara, la 9 octombrie, în Bolivia. Așa se explică prezența, pe lângă interpreți din țările socialiste, și a unor cântăreți din Italia, Spania și, mai ales, Frața!

Luna melodiilor – corespondență specială de la Festivalul cîntecului

(material semnat de Victor Stamate pentru revista Magazin din 20 ianuarie 1968)

Indiscutabil, luna decembrie a fost pentru Cuba o lună a melodiilor, pentru că Festivalul cîntecului de la Varadero, care s-a încheiat oficial pe ziua de 16 decembrie, a continuat seară de seară la Havana în sala Teatrului „Amadeo Boldan“, unde cîntăreți din 18 țări au reluat în fața publicului din capitală seria melodiilor de succes de la Varadero.

Această prelungire neoficială a Festivalului este poate cea mai bună dovadă a succesului de care el s-a bucurat și mai ales a receptivității acestui înflăcărat și entuziast public cubanez care apreciază și simte, de o manieră deosebită, cîntecul și muzica. La drept vorbind, cum să nu fie așa cînd această țară a dat prin compozitorii ei cei mai străluciți atîtea melodii nemuritoare ca „Malaguenia“, „Siboney“, „Guantanmera“, „Maria la o rumba negra“, „Queremo Mucho“, pentru a cita doar cîteva dintre ele.

Margareta Pîslaru și Dan Spătaru, vedetele radiourilor cubaneze

În acest cadru de revărsare continuă de cîntece si muzică prezentate în atîtea limbi, interpretate la o înaltă ținută, am fost martorii afirmării unor melodii de succes romînești pare prin vocea si talentul a doi reprezentanți — Margareta Pîslaru și Dan Spătaru — au cucerit nu numai publicul dar și locul cuvenit în repertoriul cotidian al emisiunilor posturilor de radio și televiziune cubaneze și mai ales în programul de imprimări al casei de discuri din Havana.

Timp de aproape o lună, Margareta Pîslaru, Dan Spătaru și compozitorul H. Mălineanu, invitat de onoare al Festivalului de la Varadero, au fost în atenția nu numai a publicului dar și a televiziunii și presei care le-au solicitat numeroase interviuri și declarații, ca să nu mai vorbim de sutele de metri de peliculă și bandă de telerecording care au fixat „in memoriam“ figurile și vocea cîntăreților noștri.

Ale tale de Aurel Manolache devine Vardero în Cuba

L-am rugat pe compozitorul H. Mălineanu să împărtășească cititorilor „Magazinului“, mai întîi, cîteva impresii și aprecieri despre acest festival:

— Aș vrea să relev, ca un fapt deosebit, că Festivalul de la Varadero nu a fost o competiție ci, dacă vreți, o „expoziție“ liberă de muzică și cîntec, care nu și-a propus nici o stabilire de valori prin premiere și mai ales nici o ierarhizare, atît de relativă și greu de detectat. Festivalul a instaurat de la bun început o atmosferă eliberată de orice tensiune, un cadru de bună dispoziție generală care, bineînțeles, nu a exclus preocuparea fiecăruia pentru o cea mai bună reprezentare a țării sale.

— Ce puteți spune despre prezența românească la Festival?

— Este lesne de închipuit în acest context bucuria și emoția de a auzi cîntecele românești răsunînd cu succes în interpretarea Margaretei Pîslaru și a lui Dan Spătaru care, prin contribuția lor valoroasă s-au situat, fără exagerare, pe primele locuri în atentia publicului și a criticii de specialitate. Au plăcut foarte mult melodiile „Serenada tinereții“ (cunoscută aici în Cuba din filmul „Vacanță la mare“), „Teașteaptă un om“, „Ionel, Ionelule“, „Ce e cu tine", „Toată tinerețea mea ești tu“ (care s-a și ) dar mai ales „Varadero“.

Nu, n-ați ghicit. „Varadero“ nu este un cîntec local, ci o fericită inspirație de moment care a făcut din duetul „Ale tale“ al lui Aurel Manolache, cu text ad-hoc în spaniolă, un cîntec al Festivalului. Acest cîntec a fost interpretat de cele maimulte ori la Festival, a fost filmat și imprimat, constituind fără drept de apel un succes mare pentru cuplul nostru care (comit poate o indiscreție) a fost invitat oficial și la Festivalul care va avea loc la Varadero în 1968.

Muzica autentică și imitațiile comerciale

— Ce părere aveți despre intepreții din alte țări și mai ales despre cei din Cuba, care au dat o notă distinctă acestui Festival?

— Cert. Festivalul de la Varadero, pe lîngă buna organizare, pentru care gazdele merită toată lauda, a însemnat totodată prezența unor cîntăreți de valoare, unii cunoscuți la noi, alții mai puțin sau chiar de loc, dar care, cu toată sinceritatea trebuie să spun, merită un loc în ierarhia internațională a genului.

În primul rînd aș vrea să relev pe Jenshuna, cunoscută interpretă italiană care cu „Un clavo saca otro" (Cui pe cui se scoate) a obținut un mare succes, pe Jose Bartel, care a cîntat în filmul „Umbrelele din Cherbourg“ și care a cucerit publicul cu aceeași melodie din film, pe cîntărețul de culoare Les Carlton din Barbados, pe Juli Sohell, cîștigătoarea de anul acesta a premiului I la Sopot, pe Lidia Riebeiro (Portugalia), Tresa Massial (Spania), Jerzi Polomski(Polonia), Szusana Kontz (Ungaria), Margarita Dimitrova(Bulgaria), Pauline Julienne(Canada), Eva Pilarova (Cehoslovacia).

O apreciere deosebită am pentru reprezentanții cubanezi la Festival care, confirmînd tradiția glorioasă a înaintașilor lo rși a renumelui de care se bucură muzica cubaneză în lumea întreagă, au avut în Elena Bourge, Jorge Pais, Miriam Ramos și cvartetul „Los Bucaneros“, pe cei mai buni interpreți. O mențiune se cuvine și orchestrei festivalului, care neobosită, seară de seară, a acompaniat sub bagheta lui Rafael Somavilla și Toni Tano, pe numeroșii cîntăreți din atîtea țări.

Și pentru că este vorba de gazde, trebuie să mai adaug cîteva cuvinte elogioase pentru această sărbătoare a muzicii pe care ne-au oferit-o timp de aproape o lună nu numai prin Festival ci și prin reprezentațiile care începeau de dimineață și se terminau noaptea tîrziu cu programe de mare virtuozitate în cabaretul „Internațional“ din Varadero.

Am putut cunoaște ce bogăție reprezină pentru muzica ușoară folclorul cubanez, ce diferență este între aceste „cha-cha“ autentice și imitațiile de tip pur comercial care li s-au substituit. Plecăm din Cuba cu amintirea de fi cunoscut o țară frumoasă, ospitalieră, cu un popor mîndru si harnic, iubitor de viață și de frumos, si mai ales cu satisfacția că muzica românească și cei doi interpreți care au reprezentat-o s-au bucurat de succes și admirație la mii de kilometri de țară.

La aceste impresii ale compozitorul Mălineanu s-ar putea adăuga și altele tot atît de elogioase la adresa acestui Festival și a organizatorilor lui, exprimate și de Margareta Pîslaru și Dan Spătaru, pentru care ediția 1967 Varadero a însemnat un moment de neuitat de afirmare la scara internațională a calităților și talentului lor, care i-au consacrat în ultimii ani în fața publicului nostru.