Fie că vii dinspre Port, fie de pe Faleza Dunării, sau dinspre vechea Stradă Regală, biserica te întâmpină și te îndeamnă să mai rămâi câteva clipe lângă ea . Lăcașul iese în evidență de la o primă privire, prin lipsa turlelor, cu care ne-au obișnuit bisericile ortodoxe. Deși a fost restaurată în ultimii ani, edificiul religios păstrează elementele orientale. Este singura astfel de biserică din România. În lume mai sunt doar două astfel de lăcașuri, una în fosta Iugoslavie şi una în Bulgaria. Lăcașul de cult brăilean este considerat nu doar o raritate arhitectonico-religioasă, dar și o mărturie istorică a războiului ruso-turc, din anii 1828-1829, şi a Păcii de la Adrianopole (1829). Atunci, oraşul, organizat în raia turcească, a reintrat în componenţa Principatului Ţării Româneşti.

Schimbări în timp

Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril apare, pentru prima dată, într-o mențiune din secolul XVII a lui Hubert Wysocki, care spune că edificiul a fost construit în anul 1667, în mare taină, pentru cultul musulman și se numea „mesdijd”. În anul 1831 a fost transformat în Biserică Ortodoxă și i s-a dat hramul „Sf. Arhanghel Mihail”. De-a lungul timpului, a suferit modificări și îmbunătățiri. În interior, biserica are un tavan de lemn ornamentat, iar partea centrală a plafonului este pictată. La catapeteasma bisericii este așezată icoana Sf. Arhanghel Mihail, executată în Rusia, în 1834, și dăruită lăcașului de ducele Mihail Pavbici Romanov. Icoana este din argint aurit în toc de lemn. Tot Romanov a fost cel care a cerut ca moscheea să fie transformată în biserică ortodoxă, ca mărturie a eliberării de ocupația otomană.

Vechea biserică a fost construită din cărămidă nearsă, doar absida altarului a fost făcută din cărămidă arsă. În timp, ferestrele mari dinspre răsărit au fost înlocuite cu ferestre înguste, la nord și sud, și rotunjite sus, specific ortodox. Tavanul este cel original, ornamentat în stil oriental. Partea sa centrală a fost ulterior acoperită cu stuc, pe care s-a pictat figura Pantocratorului, care, în bisericile ortodoxe obișnuite se gasește în centrul cupolei naosului. Zidul moscheei a fost înlocuit cu o clopotniță de lemn, în anii 1828-1829, chiar în timpul războiului ruso-turc, care a ars în noaptea de 1 iulie 1885. După ceva timp, a fost construită actuala clopotniță, una din zidărie, în stil românesc.

În 1922, zidul bisericii a fost refăcut în exterior, înlocuindu-se cărămida nearsă cu caramidă de presă. Biserica nu este foarte mare, însă se bucură de popularitate. Duminica și în zilele de sărbătoare, slujba se aude peste câteva străzi distanță. După slujbă, credincioșii se mai odihnesc pe băncile din Piața Traian. Lăcașul nu este îngrădit. Mulți tineri aleg săși unească destinele în această biserică, atrași de căldura și originalitatea ei.

 

Centrul Istoric, altă lume

Trecutul și prezentul conviețuiesc în pace în Centrul Istoric al Brăilei. Monumentele sunt de mare interes și pentru turiști, dar și pentru localnicii iubitori ai frumuseții melancolice a vremurilor apuse. O vizită la teatrul „Maria Filotti”, la casele memoriale „Perpessicius”, „Panait Istrati”, „Petre Ştefănescu Goangă”, la Centrul Cultural „Nicăpetre”, la Muzeul Brăilei, o plimbare în Grădina Mare sau pe Strada „Mihai Eminescu”, fosta „Regală” reprezintă pentru oricine o incursiune plină de farmecul trecutului.

Ceasul din Centru

În spatele Bisericii „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” se află ceasul public din Brăila, un alt monument istoric. Ceasul este una dintre cele mai reprezentative construcții ale orașului și mereu arată ora exactă celor care, aflați la plimbare, pierd noțiunea timpului. A fost ridicat în anul 1909 și are peste 11 metri înălțime. Trecut recent în patrimoniul municipalităţii, ceasul nu pare că s-a lăsat schimbat de timp. Culoarea sa albastră se zărește de departe, iar elementele în stil baroc sunt ușor de identificat. Printre decorațiunile monumentului se află și un velier, o navă cu pânze, care reprezintă Brăila din vremurile de demult, atunci când era cel mai important oraș port din țară.