Chile suferă din cauza unei crize auto-provocate. Țara încă nu a redobândit controlul deplin asupra ordinii publice pierdute în manifestațiile de stradă violente din luna octombrie, cu incendierea unor clădiri publice și jefuirea comerțului în principalele orașe.

Acţiunea necontrolată a poliției nu a făcut decât să înrăutățească situația în acele patru luni. Reacția radicală a Carabineros la proteste a înregistrat deja 331 de persoane rănite în ochi de arme, inclusiv 21 care și-au pierdut complet vederea. Fără schimbarea metodelor forței de poliție, desigur, nu va exista o pacificare sigură în țară.

Acesta este un element-cheie în viitorul Chile. Drumul către reconstrucție a fost schiţat într-un acord constituțional semnat de aproape toate forțele politice – a rămas în afară o singură aripă a Partidului Comunist.

În aprilie, a fost convocat un referendum pentru ca chilienii să spună dacă doresc sau nu o nouă constituție. Dacă doresc să înlocuiască Carta lăsată moştenire de dictatorul Augusto Pinochet în urmă cu 39 de ani, aceștia trebuie să indice dacă vor o Constituantă exclusiv aleasă pentru acest lucru sau dacă preferă să fie mixtă, cu jumătate integrată de parlamentarii actuali.

Calendarul noului pact politic chilian prevede că, odată acceptată o nouă Constituție și definită Constituanta, viitorul text constituțional, când va fi gata, va fi supus unui referendum popular.

Această rută privind construirea unei noi stabilități tinde să se consolideze, sugerează cele mai recente sondaje de opinie publică. Există, desigur, voci discordante și în acest sens există o armonie deplină între grupurile opuse și minoritare, la stânga şi la dreapta. Fac manevre pentru victoria „nu”-ului la referendumul din luna aprilie.Aparent, șansele sale sunt mici și ar fi deja un succes dacă ar obține o treime din voturi.

Noua stabilitate are șanse reale de a se întâmpla, prin pactul politic, și pentru că în aceste patru luni de criză acută s-a avut grijă de semnalarea un acord național cu privire la restructurarea sistemului fiscal și la limitarea creşterii cheltuielilor publice. Acest fapt a adus Chile în pragul unei recesiuni, deși scăderea activității economice a fost semnificativă (creșterea estimată de 2,5% a scăzut la mai puțin de 1% din PIB), cu o reducere a investițiilor străine.

În cel mai bun scenariu, chilienii vor petrece următorii trei ani plătind factura pentru această criză auto-provocată. În această schiţă al unui nou pact, elementul-cheie al echilibrului politic rezidă în garantarea restabilirii ordinii publice, în parametrii unei democraţii moderne.

(Editorial)

Traducerea: Iulia Baran – RADOR