Sursa foto: Administratia Prezidentiala Dependența lui Vladimir Putin de China îi conferă lui Xi Jinping o pârghie pe care ar trebui s-o folosească.
China a calificat vizita lui Xi Jinping la Moscova de săptămâna aceasta „o călătorie a prieteniei”. Puțini sunt cei ce știu ce va fi vorbit conducătorul Chinei în privat în cele două zile de discuții cu „dragul prieten” Putin. Totuși, n-au prea existat indicii publice că el ar fi pus vreun fel de presiune reală pe președintele rus pentru a-și înceta războiul din Ucraina. Mai degrabă Beijingul a reconfirmat impresia occidentalilor că se poziționează fără rezerve în tabăra Moscovei, scrie Financial Times.
O declarație comună semnată marți de Xi nu îi cere Rusiei să-și retragă trupele din Ucraina, să respecte frontierele internațional recunoscute ale Ucrainei și nici măcar nu reiterează apelul la o încetare a focului cuprins într-un „document de poziționare” cu privire la conflict publicat de Beijing luna trecută. Declarația afirmă că trebuie să fie respectate „obiectivele și principiile” Cartei ONU, dar nu condamnă violarea strigătoare la cer de către Moscova a articolului care stipulează că membrii ONU trebuie să se abțină de la „utilizarea forței împotriva integrității teritoriale sau a independenței politice a oricărui stat”.
Când Beijingul și-a prezentat „planul de pace” pentru Ucraina, cel puțin unii din Vest erau dispuși să-i acorde prezumția de nevinovăție. Dar comportamentul lui Xi la Moscova a spulberat cam orice speranță că Beijingul poate acționa - după medierea împăcării între Iran și Arabia Saudită - ca un mediator credibil al păcii în Ucraina. Plasându-se de partea Moscovei, Beijingul se îndepărtează și mai mult de partenerii lui comerciali din Europa și de SUA, de care depinde creșterea lui economică. China a apucat-o pe un drum primejdios.
Ne puteți urmări și pe Google News
Tactic vorbind, Putin are puține șanse de a câștiga războiului, mai ales în contextul creșterii livrărilor de armament de la aliații Ucrainei. Ceea ce-i lasă Beijingului doar două variante: fie va deveni aliatul combatantului perdant, fie va face cauză comună cu Rusia într-un război înverșunat, dar împotmolit.
Diplomatic vorbind, China nu pare a fi onestă. Declarația ei comună cu Rusia face apel ca toate țările să promoveze valorile „păcii, dezvoltării, echității, dreptății, democrației și libertății”. Acest gen de pledoarie nu numai că sună fals, dar subminează și orice posibilitate ca planul ei de pace să fie luat în serios, cu excepția țărilor care s-au poziționat deja alături de Rusia.
Economic vorbind, China și Rusia sunt tot mai interdependente, pe măsură ce Beijingul devine un cumpărător vital al petrolului și gazului pe care Moscova nu le mai poate vinde clienților occidentali. Proiectul de gazoduct Power of Siberia-2 le-ar cimenta și mai mult relația. De asemenea, Moscova a importat anul trecut din China mașinării electrice și piese aferente în valoare de 4,8 miliarde de dolari, întrucât importurile din alte țări s-au prăbușit, conform grupului de reflecție Bruegel din Bruxelles.
Rămâne neclar dacă Beijingul vrea să-i trimită Moscovei ajutor letal, așa cum se teme Washingtonul. China va fi înțeles de bună seamă că o asemenea mutare va abate asupra ei o animozitate profundă din partea NATO și că riscă astfel să se implice într-un război prin intermediari cu SUA și aliații lor. În orice caz, China îi furnizează deja Rusiei bunuri cu dublă utilitate de care are nevoie cu disperare, cum sunt semiconductorii, subminând sancțiunile occidentale.
Parteneriatul „fără limite” proclamat de Xi și Putin anul trecut, cu scurt timp înainte ca tancurile rusești să intre în Ucraina, n-avea cum să fie altfel decât extrem de inegal. Războiul pornit de Moscova a făcut-o să fie chiar și mai dependentă de China. Ceea ce-i conferă lui Xi o influență reală, numai că el trebuie să și opteze s-o folosească. S-ar putea să nu fie în interesul Beijingului ca Putin să sufere o înfrângere umilitoare, care i-ar pune regimul în pericol. Dar nu e în interesul lui nici să fie târât și mai adânc într-un conflict îndelungat și destabilizator.
Un curs mai înțelept ar fi pentru Beijing să se distanțeze public de agresiunea Moscovei, iar în privat să-i explice lui Putin că nu poate câștiga în Ucraina. Actualul curs al Chinei nu servește decât la provocarea unor tensiuni și mai mari cu Occidentul și la accelerarea decuplării de la cei mai mari parteneri comerciali ai ei. (Traducere: Andrei Suba, RADOR)
Recomandările noastre
