Nu scapă nici privirii leneșe, care trece, boantă, pe deasupra lucrurilor, că principalul efect al Scandalului Elena Udrea îl constituie lovirea lui Traian Băsescu în triplă ipostază:

1. De președinte care a lăsat în urmă, după zece ani de mandat, o moștenire lesne de identificat.

2. De președinte care a lăsat în urmă Structuri puternice.

3. De fost președinte care vrea să reintre în viața politică prin formațiunea numită PMP.

Am scris cu puțin timp în urmă că Spovedaniile Elenei Udrea pun la îndoială  moștenirea Traian Băsescu prin  dezvăluirile menite a dovedi că Justiția a fost folosită de în campania electorală pentru victoria unuia dintre candidați. Dacă așa e, înseamnă că declarațiile publice ale lui Traian Băsescu, inclusiv cele de la Bilanțul din 20 septembrie 2014, despre marea sau realizare- instituții ale statului de drept independente de politică, sînt vorbe-n vînt. Însă la fel de bine, moștenirea Traian Băsescu e pusă la îndoială de rău mirositoarea deschidere a unor dosare împotriva Elenei Udrea acum, cînd Traian Băsescu nu mai e președinte. Atît în România postdecembristă, cît și în alte locuri,  atotputernicii fostului regim sunt luați la purecat din punct de vedere legal de noii șefi ai Structurilor de forță. Veniți după cei care au lucrat cu fostul președinte, noii mai  au  o justificare în campania lor de denunțare a trecutului – alții au fost cei care au ascuns ilegalitățile-, deși în multe cazuri asistăm la o simplă răfuială politică. După plecarea lui Traian Băsescu de la Cotroceni, șefii Structurilor de forță au rămas pe posturi.  Prin urmare, cei care fac mare caz de corupția regimului Traian Băsescu sunt chiar cei care aveau datoria să denunțe corupția încă de pe vremea cînd  beneficiau de cariere spectaculoase pentru contribuția lor la lupta împotriva corupției. Admițînd că dosarele Elenei Udrea  sunt corecte din punct de vedere juridic, se ridică întrebarea:

De ce n-au fost ele deschise pe vremea lui Traian Băsescu?

A intervenit Traian Băsescu să nu fie deschise?

Nu cred.

Nu cred c-a fost atît de imprudent.

Presupunînd c-a intervenit Traian Băsescu, se ridică o întrebare legitimă:

De ce nu și-au dat demisia, în semn de protest, șefii Structurilor de forță?

Întoarcerea ”copiilor” lui Traian Băsescu împotriva sa la nici două luni de la încheierea mandatului  e o dovadă că-n viață nu trebuie să te încrezi în nimeni. Nici măcar în copiii tăi. Nu-i exclus ca Structurile de forță să  fi acționat în stil moldo-valah. Nici să nu le fi trecut prin cap să deschidă public dosarele Elenei Udrea pe vremea lui Traian Băsescu,  dar lucrînd din greu la dosare, pentru vremea cînd va veni alt Jupîn. Nu pe față, ci pe șest. Cel puțin pînă acum, în cei zece ani de mandate ale lui Traian Băsescu, Elena Udrea nu apare înterceptată în dosarele date publicității.

De ce?

S-au temut să ceară autorizație, știind că judecătorul nu le-o va da, sau știind că președintele ar putea să afle? Pristanda e veșnic în această țară de proverbe precum Capul plecat sabia nu-l taie și Să nu te p…împotriva vîntului.

Indiferent de motiv, dînd drumul cu huiet la dosare mai vechi ale Elenei Udrea, SRI și DNA au creat cumplita impresie că pe vremea lui Traian Băsescu ele n-au putut fi scoase din sertare. Vă mai amintiți smiorcăielile lui  Pristanda în fața lui Cațavencu scos din pușcărie de coana Zița? Cam de același gen de smiorcăieli putem vorbi în cazul Dosarelor Elenei Udrea. Copiii lui Traian Băsescu vor să ne transmită:

1. Da, n-am scos dosarele Elenei Udrea, pentru că ne-am temut de Dictator.

2. Regimul Traian Băsescu a fost unul al abuzurilor. În sfîrșit sîntem liberi! Reacția lui Postelnicu, trecut de partea Poporului.

La aceste sugestii contribuie din plin și Spovedaniile Elenei Udrea.

Dar nu numai atît.

Nu-i prea greu să dibui că împotriva lui Traian Băsescu se duce o campanie de presă cu date și zvonuri scoase   scoase din seifuri, date și zvonuri colectate sîrguincios de cei care-i spuneau Să trăiți! Așa cum am scris pe cristoiublog.ro, șmecheria celor care le dau e veche. Se alege un Trust care trece drept dușmanul tău. În cazul de față, Antena 3. Postul lui Dan Voiculescu primește de la ”copiii lui Băsescu” date și zvonuri  menite a-l înfățișa pe Traian Băsescu drept unul dintre cei mai mari mafioți din Europa de Est. Desigur, regizorii Operațiunii sînt Structurile, cele  care au făcut la fel împotriva dușmanilor lui Traian Băsescu pe vremea cînd acesta era Jupîn la Cotroceni.

Într-un editorial anterior, scriam despre copiii lui Traian Băsescu, care, bătîndu-se, distrug moștenirea lui Traian Băsescu.

Formula Se bat între ei era o figură de stil.

În realitate, tot ceea ce se întîmplă acum nu e o păruială între copiii lui Traian Băsescu, deloc copii, pentru că sînt ditamai șefii, ci vasta Operațiune:

Prăbușirea statuii lui Traian Băsescu.

Din anumite puncte de vedere, Operațiunea seamănă cu cea declanșată de Nichita Hrușciov împotriva antecesorului care fusese Stalin sau de cea  desfășurată de Nicolae Ceaușescu împotriva lui Gheorghiu Dej.

Noul Stăpîn se confruntă cu o problemă aparent insolubilă:

Moștenirea antecesorului.

Orice  face și orice  spune Stăpînul de acum se raportează automat la cea făcut și ce a spus Antecesorul.

Lucrurile capătă o notă dramatică dacă Stăpînul prezent e mediocritatea întruchipată în raport cu Stăpînul anterior.

Și atunci se declanșează Operațiunea Dărîmarea Statuii Antecesorului.

Supusă unei campanii violente, alimentate de  anchete oficiale dedicate abuzurilor Trecutului, moștenirea Antecesorului e pusă la îndoială.

Și odată cu ea e pusă la îndoială și, în final, dărîmată, și Statuia.

Noul Stăpîn are acum terenul gol, eliberat de Statuia Antecesorului, pentru a i se construi lui o Statuie.

Ceva asemănător se petrece acum cu Statuia lui Traian Băsescu.

De ce?

Pentru că:

1. Dintre toți politicienii actuali, Traian Băsescu e cel mai primejdios pentru Klaus Iohannis și pentru Structurile care-l sprijină, cele care au trecut, cu dosare cu tot de partea noului Stăpîn.  Traian Băsescu a lăsat în urmă un stil puternic de președinție. Orice raportare la el a Stilului Klaus Iohannis are rezultate dezastruoase pentru Stilul Klaus Iohannis. Un Traian Băsescu pus la îndoială dă Structurilor posibilitatea de a lucra la PR-ul noului Stăpîn. Ca fost președinte, Traian Băsescu știe toate trucurile Structurilor împotriva unui adversar politic. Un Traian Băsescu credibil ar putea da bătăi de cap Structurilor trecute de partea lui Klaus Iohannis.

2. Traian Băsescu trece drept politician de Dreapta. Din acest punct de vedere, el reprezintă o primejdie nu numai pentru Klaus Iohannis, dar și pentru liderii PNL: Vasile Blaga, Alina Gorghiu, Cătălin Predoiu. Scandalul Elena Udrea, definit și printr-o extraordinară campanie de zvonuri, de informații neverificate despre Mafiotul de Traian Băsescu, are drept Obiectiv scoaterea din joc a lui Traian Băsescu.

3. Traian Băsescu are de partea sa (mai are, că n-o să țină mult!) un electorat captiv puternic, dar mai ales pe cei  porecliți Intelectualii lui Băsescu. Acest electorat trebuie descumpănit pînă la trecerea de partea lui Klaus Iohannis. Cît despre intelectuali, aceștia dacă n-au trecut deja vor găsi în campania împotriva lui Traian Băsescu motive de ochii lumii ca s-o facă.

Ca iscoditor al Trecutului definit prin trădări și prăbușiri, sînt tare curios să văd cum va face față Traian Băsescu acestei provocări.

Din cîte-mi dau eu seama situația lui Traian Băsescu e aproape imposibilă. Structurile folosesc împotriva sa toate instrumentele folosite tot de ele, dar împotriva adversarilor săi, pe vremea cînd era președinte.

El le știe.

Nu prea cred că le-ar putea denunța public. Liderii de opinie îl părăsesc, loviți de sindromul Spirala tăcerii. E riscant să aperi pe cineva asupra căruia s-au năpustit Structurile. Și chiar dacă ar fi unii care vor să-l apere, unde s-o facă? Presa, săracă, dominată de Moguli cu dosare, nu-și poate permite să se opună Structurilor.

La începutul lui ianuarie 2013, Victor Ponta, flancat de Crin Antonescu, lansa campania debăsificarea României. Acesta a fost și sloganul de campanie ale lui Victor Ponta. Românii n-au marșat la acest slogan. L-au votat pe Klaus Iohannis care promitea dePSD-izarea României.

Printr-una dintre acele suciri ale Istoriei, asistăm azi, sub Klaus Iohannis, la transpunerea în viață a Obiectivului PSD:

Debăsificarea României.

În paralel, cu tot mai evidenta PSD-izare a României.

Dacă noul Președinte ar avea prin preajmă și altceva decît proști și slugi, i s-ar atrage atenția că toată campania de dărîmarea a Statuii lui Traian Băsescu are un singur cîștigător. Nu, nu el, cum îl aburesc Structurile, ci Victor Ponta!