În ultimii ani, România a ajuns să se confrunte tot mai multe cazuri de cancer de col uterin, iar vaccinarea împotriva HPV rămâne singura soluție de prevenție. Astfel, românii sunt îndemnați să meargă la medic din timp și să se vaccineze.

Cazurile de cancer de col uterin, în creștere

Prof. Dr. Gheorghe Peltecu, medic primar în obstetrică-ginecologie, profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București și doctor în științe medicale, specializat în tratarea cancerelor ginecologice, a explicat importanța vaccinării împotriva HPV. Potrivit acestuia, cancerul de col uterin este una dintre puținele forme de cancer care pot fi prevenite prin vaccinare.

Medicul a oferit detalii despre tipurile de tulpini cancerigene acoperite de vaccinul disponibil în România, precum și despre categoriile de vârstă la care vaccinul este cel mai eficient și motivele pentru această eficiență crescută.

„Vaccinarea este importantă pentru că, după foarte mulţi ani de cercetări, s-a descoperit că neoplasmul sau cancerul colului uterin este o boală infecţioasă virală, transmisibilă sexual. Cauza cancerului de col uterin este reprezentată de tulpini cancerigene ale virusului papiloma uman (HPV). După această descoperire, prin anii 80, s-a ajuns la descoperirea unui vaccin, care a început să fie aplicat începând cu anii 2006 – 2008”, a explicat medicul.

Prevenția, rol esențial

Potrivit specialistului „vaccinul este o metodă de prevenţie a bolii ( prevenţie primară). Este una dintre puţinele forme de cancer care pot fi prevenite prin vaccinare. Pentru această descoperire, Harald zur Hausen a primit premiul Nobel. Odată cu descoperirea acestui vaccin s-au perfecţionat ulterior alte tipuri noi de vaccin, pentru că acest cancer este produs nu de un singur virus, ci de mai multe tulpini din familia HPV”.

Vaccinul disponibil în România acoperă nouă tulpini cancerigene.

„Această familie cuprinde cam 200 de tulpini, dar dintre ele numai 14 sunt considerate de risc cancerigen mare, motiv pentru care se şi testează în depistarea cancerului şi cele mai multe dintre ele sunt cuprinse în noua formă de vaccin care este folosită în prezent şi în România, care se numeşte Gardasil 9. Acesta acoperă 9 tulpini cancerigene, dintre care cele mai importante sunt 16 şi 18, acestea două fiind implicate în 70% din cazurile de cancer de col uterin. Celelalte tulpini, 31, 33, 35, 45, sunt mai rar întâlnite, dar şi ele sunt implicate în aproape 15% din cazurile de cancer”, a explicat Prof. Peltecu.

Ce spun cifrele

În țările care au implementat programe de vaccinare HPV, cifrele au început să se schimbe semnificativ.

„Ţările care au început vaccinarea au remarcat o scădere considerabilă a stărilor precanceroase ale colului uterin, pentru că acest virus nu produce un cancer imediat, ci produce întâi o stare precanceroasă care are o evoluţie îndelungată, uneori de 3-5 ani, alteori de peste 10 ani şi care poate fi surprinsă dacă pacienta a fost controlată adecvat, periodic”, arată medicul.

De asemenea, tulpinile HPV cu potențial cancerigen nu sunt implicate doar în apariția cancerului de col uterin. Acestea joacă un rol și în dezvoltarea cancerului anal sau orofaringian.

„În ultimul timp s-a descoperit că aceste tulpini cancerigene HPV sunt implicate şi în alte forme de cancere, mai ales cancerul oro-faringian şi cancerul anal. Aşadar, tot cancere în organe care sunt utilizate în activitatea sexuală”, potrivit specialistului.

Tot mai multe cazuri de cancer de col uterin. Cine se poate vaccina

Prof. Dr. Gheorghe Peltecu a subliniat importanța vaccinării HPV atât pentru fete, cât și pentru băieți. HPV este o infecție cu transmitere sexuală, iar vaccinarea reprezintă o formă de prevenție primară, cu eficiență maximă atunci când persoana vaccinată nu a intrat încă în contact cu virusul.

Vaccinarea se face între 11 și 14 ani, așa cum este prevăzut și în legislația românească, deși în alte țări poate începe chiar de la vârsta de 9 ani.

„Vaccinarea trebuie făcută atât băieţilor, cât şi fetelor. Este o mare prejudecată şi o eroare că nu se precizează că şi băieţii trebuie vaccinaţi. Este o boală transmisibilă sexual. Vaccinarea este o metodă de prevenţie primară, adică este eficientă atunci când persoana vaccinată nu a luat contact cu virusul. Vaccinarea ideală este făcută între 11 şi 14 ani în majoritatea ţărilor. Sunt situaţii în care, în unele ţări, vaccinarea este acceptată şi de la 9 ani, dar baza legislativă în România este între 11 şi 14 ani, ideal”, arată medicul, potrivit News.ro.

Ce trebuie să știe tinerii de peste 20 de ani

Programul de vaccinare este acoperit de Ministerul Sănătății și este finanțat din fonduri publice. Pentru cei care nu au fost vaccinați între 11 și 14 ani, perioada de recuperare este între 15 și 26 de ani.

„Dacă vaccinarea a fost ratată între 11 şi 14 ani, când se face cu două doze, ( 0 şi 6 luni) ea poate fi începută între 15 şi 26 de ani. În această perioadă mulţi adolescenţi îşi încep viaţa sexuală, iar vaccinarea nu mai este la fel de eficientă. Dar cu cât este mai apropiată de 15 ani, 16 ani, este mai eficientă decât dacă s-ar face la 18, 20 sau 26 de ani”, a explicat specialistul.

Potrivit medicului, „vaccinarea între 15 şi 26 de ani se face cu trei doze (0, 2, 6 luni). În această perioadă de vârstă se consideră că vaccinarea încă are mari şanse de reuşită, pentru că o parte din tineri nu şi-au început viaţa sexuală, unii au putut fi vaccinaţi, dar incomplet, sau, dacă au început viaţa sexuală şi nu au fost vaccinaţi, probabil nu au contactat tulpini cancerigene, întrucât majoritatea adolescenţilor îşi încep viaţa sexuală cu parteneri de aceeaşi vârstă, puţin probabil să fie infectaţi cu tulpini de risc oncogen înalt, cum sunt 16 şi 18.

Vaccinarea HPV între 27 şi 45 de ani

Prof. Dr. Gheorghe Peltecu a vorbit și despre situația celor cu vârste cuprinse între 27 și 45 de ani.

„Problema care se pune şi care trebuie bine clarificată pentru populaţie este vaccinarea între 27 şi 45 de ani. În această categorie, recomandările organismelor internaţionale abilitate să consilieze vaccinarea HPV sunt acelea că vaccinarea trebuie să se facă în urma unor discuţii între persoana respectivă şi un medic specialist, ginecolog sau infecţionist. Pentru că deja la această vârstă marea majoritate a persoanelor care doresc să se vaccineze au început viaţa sexuală şi cu siguranţă sunt purtătorii unor tulpini virale”, a adăugat profesorul.

Prof. Dr. Gheorghe Peltecu a subliniat că „populaţia trebuie să înţeleagă că vaccinul previne numai infecţiile cu tulpinile cu care nu s-a întâlnit organismul, dar nu vindecă sau nu previne reinfectarea cu tulpini care au fost deja contactate. Ca atare, persoanele care nu au un partener stabil vor fi îndemnate să se vaccineze, persoanele care trăiesc într-o legătură de cuplu stabilă nu vor fi încurajate să se vaccineze. Este uneori amuzant când vin chiar cu recomandări medicale, din păcate din partea unor medici, persoane de peste 45 sau 50 de ani care solicită vaccinarea. Acest lucru trebuie cunoscut că nu are nicio valoare şi că nu trebuie încurajat”.

Vaccinarea în școli

Potrivit specialistului, programele de vaccinare ar trebui să se desfășoare în școli.

„Toate ţările care au organizat programe de succes de vaccinare HPV sunt ţări care au organizat vaccinarea în şcoli. Pentru că la şcoală merg toţi copiii. Şi ca atare succesul vaccinării este maxim. Ori în România s-a adoptat vaccinarea prin intermediul medicului de familie, şi îmi asum afirmaţia, va fi un eşec garantat faţă de un program de succes pe care şi l-ar dori autorităţile. Fondurile alocate vor fi mult mai bine folosite dacă vaccinarea se va face în şcoli”, a mai spus profesorul.

El a subliniat că medicii de familie sunt copleșiți de responsabilități.

„Medicul de familie are atâtea responsabilităţi încât nu va urmări vaccinarea HPV. Am şi exemple practice în care femei care vin la consultaţii sunt absolut uimite că şi băieţii se vaccinează şi, şi mai revoltător că sunt medici de familie care le consiliază să nu se vaccineze pentru că vaccinul nu e sigur, ceea ce este revoltător”, susține medicul

Soluții

Potrivit medicului, în România se pierd fonduri prin achiziționarea vaccinurile care nu sunt administrate.

„Mi s-a replicat că în şcoli nu mai sunt medici de familie. Există soluţii şi la această situaţie, s-ar putea folosi studenţii de la facultăţile de medicină care să fie implicaţi în programul de vaccinare, pentru că este foarte importantă vârsta la care se face şi nu gratuitatea programului în sine. Se pierd foarte mulţi bani prin cumpărarea de vaccin care nu se administrează”, a explicat Prof. Peltecu.

El a atras atenția că pacienții din România ajung prea târziu la medic

„Cancerele de col uterin descoperite în România sunt cancere avansate. De fapt, România se remarcă în Europa la categoria cancerului de col uterin depistat în stadii avansate. Este pe primul loc în ceea ce priveşte numărul de cancere de col în stadii avansate în care practic nu se fac decât tratamente paliative şi asta este rezultatul unei politici de screening ineficiente”, a mai spus specialistul.

De asemenea, Prof. Dr. Gheorghe Peltecu a vorbit și despre screening.

„Screeningul este o politică care în principiu trebuie să depisteze boli cu bani puţini pentru că tratamentele sunt foarte scumpe. În România încă aceste metode nu sunt în întregime implementate. Implementarea înseamnă nu numai să oferi sumele de bani, dar să organizezi un program de screening care porneşte de la stabilirea limitelor de vârstă între care se face screeningul. De obicei acesta se face între 25 şi 65 de ani, sunt limitele pe care le adoptă marea majoritate a ţărilor cu programe de screening de succes”, a mai spus Prof. Peltecu.

Ce se întâmplă în alte state

Un model eficient pentru creșterea participării la programele de screening cervical presupune introducerea unui sistem de convocare oficială, prin care femeile primesc acasă scrisori de invitație la testare. Această abordare organizată, deja aplicată în mai multe țări, are rolul de a responsabiliza și de a crește rata de prezentare la controale. În plus, pentru femeile care locuiesc departe de centrele medicale sau au acces limitat la servicii de sănătate, unele state au implementat soluții alternative, cum ar fi autotestarea.

Această metodă, adoptată de exemplu în Turcia, permite recoltarea probelor acasă, oferind o variantă practică și accesibilă pentru depistarea precoce a infecției cu HPV.

„Screeningul înseamnă ca populaţia care este cuprinsă în aceste grupe de vârstă să fie obligatoriu testată la un interval de ani. De obicei, intervalul în care se refăcea testarea era de 3 ani până când a fost introdusă în practica detecţiei riscului de cancer prin testarea tulpinilor HPV de risc înalt. Dacă aceste tulpini sunt absente la testare, screening-ul se poate repeta la 5 ani. Imaginaţi-vă că o femeie care în Bucureşti se testează anual risipeşte o mare parte a banilor în timp ce o femeie care este la ţară şi nu are această posibilitate nu se va testa niciodată şi are un risc mare de a face cancer”, a explicat profesorul.

„Screeningul raţionalizează folosirea banului public destinat sănătăţii”

Medicul a explicat că auto testarea poate fi o variantă în acest sens.

„Există şi o altă modalitate de testare care începe să fie validată în sensul eficienţei ei, este autotestarea. Este interesant că această metodă, care a fost preluată şi în ţările occidentale, vine din Turcia, care a dezvoltat un program de screening care poate fi luat ca model. Unul dintre colegii mei şi prietenii mei, profesor la Ankara, este un expert în acest domeniu şi s-a oferit să vină şi să vorbească şi să consilieze pentru aşa ceva. Testarea prin HPV este mult mai simplă şi mai ieftină decât testarea Babeş – Papanicolau, pentru că este făcută prin determinarea genetică făcută de maşini, riscul de a face o testare greşită este nul”, a explicat medicul.

Femeile pot fi instruite în acest sens și își pot recolta singure probele.

„Autotestarea în România nu se aplică dar este o metodă care poate să acopere populaţia care nu vine la screening-ul organizat sau populaţia care este în zone cu accesibilitate mică. Vezi Turcia şi chiar SUA, şi acolo îndepărtarea de marile centre este invocată ca impediment la testare.  Femeile, instruite, îşi pot recolta singure prin recoltare vaginală şi testele sunt puse în recipiente speciale care sunt trimise prin poştă la laborator. Însă până acolo România e bine să facă un program de screening în care să poată acoperi întreaga populaţie şi să realizeze centre care să selecteze cazurile infectate şi să trateze cazurile incipient depistate”, a Prof. Dr. Gheorghe Peltecu.