În cel mai mediatizat meci de titlu din lume jucat vreodată, Fischer, un în vârstă de 29 de ani, a devenit  al doisprezecelea campion mondial și primul american care a câștigat competiția de la înființarea sa în 1866. Rușii pierdeau titlul după 24 de ani.

Fischer a câștigat Campionatul Open al SUA când avea 14 ani (avea să-l câștige încă de șapte ori) și a devenit cel mai tânăr mare maestru internațional din lume la 15 ani.

Abilitățile și vârsta lui Fischer – și atitudinea exigentă, arogantă – l-au făcut un fenomen al culturii pop. A devenit subiectul cărților și al filmelor și chiar a inspirat o piesă, „Balada lui Bobby Fischer”.

Jucat în timpul Războiului Rece, meciul din Reykjavik a avut și substraturi politice. Fischer îi acuzase deja pe sovietici că truchează sistemul turneului și nu avea cuvinte frumoase despre ei, spunând că meciul era „într-adevăr lumea liberă împotriva rușilor mincinoși, hoți și ipocriți”.

Fischer a ratat ceremonia de deschidere a competiției din 1 iulie, după ce a cerut mai mulți bani. După o întârziere de două zile – și o dublare a premiului de către milionarul britanic Jim Slater – Fischer s-a arătat în cele din urmă.

Și un apel al lui Henry Kissinger, asistent de securitate națională pentru președintele Nixon la acea vreme, ar fi putut să-l convingă să concureze. „America vrea ca tu să mergi acolo pentru a-i bate pe ruși”, i-ar fi spus Kissinger lui Fischer.

„Se știe că Fischer este lipsit de grație, grosolan, posibil nebun”, a spus odată finanțatorul Slater. „Chiar nu-mi fac griji pentru asta, pentru că nu am făcut-o din acest motiv. Am făcut-o pentru că el urma să conteste supremația rusă și era bine pentru șah”.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric