La începutul septembrie 1972, după ceea ce s-a numit „Meciul secolului”, marele maestru american de șah Bobby Fischer îl învinge pe rusul Boris Spasski la Campionatului Mondial de șah de la Reykjavik, Islanda.
În cel mai mediatizat meci de titlu din lume jucat vreodată, Fischer, un în vârstă de 29 de ani, a devenit al doisprezecelea campion mondial și primul american care a câștigat competiția de la înființarea sa în 1866. Rușii pierdeau titlul după 24 de ani.
Fischer a câștigat Campionatul Open al SUA când avea 14 ani (avea să-l câștige încă de șapte ori) și a devenit cel mai tânăr mare maestru internațional din lume la 15 ani.
Abilitățile și vârsta lui Fischer - și atitudinea exigentă, arogantă - l-au făcut un fenomen al culturii pop. A devenit subiectul cărților și al filmelor și chiar a inspirat o piesă, „Balada lui Bobby Fischer”.
Ne puteți urmări și pe Google News
Jucat în timpul Războiului Rece, meciul din Reykjavik a avut și substraturi politice. Fischer îi acuzase deja pe sovietici că truchează sistemul turneului și nu avea cuvinte frumoase despre ei, spunând că meciul era „într-adevăr lumea liberă împotriva rușilor mincinoși, hoți și ipocriți”.
Fischer a ratat ceremonia de deschidere a competiției din 1 iulie, după ce a cerut mai mulți bani. După o întârziere de două zile - și o dublare a premiului de către milionarul britanic Jim Slater - Fischer s-a arătat în cele din urmă.
Și un apel al lui Henry Kissinger, asistent de securitate națională pentru președintele Nixon la acea vreme, ar fi putut să-l convingă să concureze. „America vrea ca tu să mergi acolo pentru a-i bate pe ruși”, i-ar fi spus Kissinger lui Fischer.
„Se știe că Fischer este lipsit de grație, grosolan, posibil nebun”, a spus odată finanțatorul Slater. „Chiar nu-mi fac griji pentru asta, pentru că nu am făcut-o din acest motiv. Am făcut-o pentru că el urma să conteste supremația rusă și era bine pentru șah”.
Citește toată POVESTEA pe Evenimentul Istoric
Recomandările noastre
