Mărturisesc că în cursul zilei de ieri am dat telefoane în toate părțile, încercând să înțeleg ceva. Plecasem doar de o săptămână și mi se părea că m-am întors după șase luni. Aveam o realitate politică schimbată cu totul. Tot ceea ce se negase anterior (fuziunea PNL-PDL, trecerea PNL la Popularii Europeni, candidaturile lui Klaus Iohannis și poate mi-au scăpat câteva!) se întâmpla cu o viteză amețitoare.

Poate că am dat dovadă de naivitate atunci când în emisiunile EvZ de la B1TV pe care le-am avut cu Iohannis și Antonescu am crezut în afirmațiile lor, ce dezmințeau cu multă tărie și ușoară indignare tot ceea ce avea să se întâmple peste o săptămână.

Poate că de la Crin Antonescu trebuia să mă aștept, dar Klaus Iohannis m-a lăsat fără replică. Când te privește cu ochii săi mari, albaștri, profund, având aerul că este un copil ușor emoționat, dar serios, statura sa de uriaș contrastând cu aparenta fragilitate a vorbelor, parcă ai vrea să-l ocrotești.

Să-l scoți pe acest copil mare aruncat în jungla politicii plină de crocodili dâmbovițeni, să-l duci de mână înapoi în Sibiu, pentru că locul său este într-un alt peisaj, pastoral! Cred că asta a simțit, în prima fază, și Crin Antonescu. S-a considerat un fel de tutore pentru primarul Sibiului, un părinte spiritual ce avea să-l ocrotească până după alegerile prezidențiale, nutrind speranța secretă că va fi suficient de abil încât să pară că-i face un serviciu uriașului "copil".

Numai că socoteala de la București nu s-a potrivit cu cea de la Sibiu, iar Klaus Iohannis s-a dovedit un politician mult mai abil decât Crin Antonescu. Ba chiar și mult mai dâmbovițean. Nu mă credeți?

13 Martie 2014 - Klaus Iohannis: "Candidatul PNL pentru Preşedinţie este clar Crin Antonescu, pe care-l voi sprijini şi care va fi preşedintele României".Întrebat ce va face dacă îi vor cere colegii din PNL să candideze pentru Preşedinţie, Iohannis a răspuns: "Nu mi se va cere şi nu voi candida". 2 Iunie 2014 - Klaus Iohannis: "Nu m-a rugat nimeni să fac aşa ceva (n.a. să candideze la președinția României), dar eu i-am rugat pe colegii din partid să dezbată în organizaţiile lor această chestiune, după care probabil vom avea intern o fază de armonizare şi congresul poate ajunge în situaţia să ia o decizie.(...)

O opinie pur personală, pot să vă spun. În cazul în care cineva îmi propune aşa ceva sunt dispus să fac acest lucru (n.a. să candideze la președinția României)". La fel de nemțește a procedat și în cazul declarațiilor privind candidatura sa la președinție PNL. În 2013 nu vroia să discute ipoteza că i-ar putea lua locul lui Antonescu, acum candidează din postura de președinte interimar.

Ce vreau să dovedesc cu aceste exemple? Că de fapt, Klaus Iohannis ar putea fi cel mai bun politician răsărit la București în ultimii ani. Este foarte bun tocmai pentru că nu arată ca unul din aceia cu care ne-am obișnuit, deși are toate atributele unui ins deprins cu răul și neajunsurile politicii. Iar dacă pentru jurnaliști Iohannis constituie o surpriză, fiți convinși că efectul este mult mai mare în rândul oamenilor mult mai puțin preocupați de talk-show-uri. Culoarul care i-a fost deschis lui Iohannis de Crin Antonescu este defrișat cu entuziasm de Vasile Blaga.

Foarte grăbit să se lase înghițit de PNL, liderul muribundului PDL, poreclit "Buldogul" dă lovitura! Intră la guvernare pe ușa din spate, prin asumarea pozițiilor câștigate de PNL în alegerile locale și face uitat scorul jalnic obținut în alegerile europarlamentare. Toată lumea pare mulțumită! Foștii baroni locali revin în joc, scorul de 12 la sută se transformă în 20 și există și perspectiva președinției României.

O mișcare pregătită dinaintea scrutinului europarlamentar, continuată cu rapiditate imediat prin apariția televizată alături de Crin Antonescu în seara alegerilor pentru anunțul oficial al logodnei. Blaga este atât de grăbit să anunțe dispariția PDL încât nici nu pare deranjat că vineri dădea declarații alături de Antonescu, iar marți alături de Iohannis. Nici că Predoiu nu va mai fi candidatul noului partid la alegerile din noiembrie. Iar despre numele și istoira PDL, nici nu mai poate fi vorba!

Pe cine mai interesează așa ceva? Precum vorba bătrânesacă: De haram vine, de haram se duce...

Calculul pe care și-l face Vasile Blaga mi se pare însă greșit. Crede că va putea obține o poziție prin fuziune care-i va permite să conducă PNL așa cum a condus PDL, din umbră și mizând pe capacitatea sa organizatorică. Poate că i-ar fi mers cu Antonescu, mult mai puțin atent la aspectele mărunte ale funcției de președinte de partid, însă sunt convins că nu-i va ține cu Iohannis.

Care știe cel puțin la fel de bine ca și Blaga cât de importantă este "bucătăria" unui partid. Iar aici vom asista la o luptă interesantă: cine va ține ciolanul sub control?