Muntele Everest, cu excepția celor 8.849 de metri ai săi, care îl fac cel mai înalt munte de pe planetă, continuă să crească: fenomenul special se datorează unei rețele fluviale din apropiere, care sapă un defileu adânc la aproximativ 75 de kilometri distanță și, astfel, făcând acest lucru, provoacă ridicarea lentă a zonelor din jur.

Muntele Everest crește tot timpul

Acest lucru a fost descoperit de studiul publicat în revista "Nature Geoscience" și condus de Universitatea Chineză de Geoștiințe și University College of London.

Folosind instrumente GPS, cercetătorii au calculat că Everestul crește cu aproximativ 2 milimetri pe an și că în ultimii 89.000 de ani, adică de când rețeaua fluvială și-a început lucrările de eroziune, a crescut cu o valoare cuprinsă între 15 și 50 de metri.

Pentru cercetătorii coordonați de Jin-Gen Dai de la Universitatea chineză și Matthew Fox de la cea britanică, cauza anomaliei Everestului este efectul cunoscut sub numele de "rebound post-glaciar".

Un fenomen neobișnuit

În mod normal, acest efect apare de obicei atunci când ghețarii se topesc și scoarța terestră, eliberată de greutate, se ridică. În acest caz, scoarța terestră se ridică nu din cauza pierderii unui ghețar, ci din cauza pierderii rocii sculptate de râu. Este un proces extrem de lent, dar care poate provoca schimbări semnificative în timp din punct de vedere geologic.

Fenomenul a început în urmă cu 89 de mii de ani, când râul Arun s-a alăturat sistemului fluvial Kosi, lung de 720 de kilometri, cea mai înaltă parte a căruia se află la peste 8.000 de metri deasupra nivelului mării. În acel moment, apa canalizată în Kosi și-a mărit puterea erozivă, săpând miliarde de tone de pământ și sedimente.

Creșterea nu se limitează la Muntele Everest

De-a lungul mileniilor, greutatea târâtă treptat de apă "a ușurat" porțiunea scoarței terestre în care se află Everestul, care a reușit astfel să crească.

"Înălțimea în creștere a Everestului evidențiază într-adevăr natura dinamică a suprafeței Pământului", afirmă Xu Han de la Universitatea Chineză de Geoștiințe, primul autor al studiului: "Interacțiunea dintre eroziunea râului și presiunea în sus a mantalei terestre oferă o împinge până în vârf, făcându-l să devină mai înalt decât este".

Creșterea nu se limitează la Muntele Everest, ci afectează și unele vârfuri din apropiere, inclusiv Lhotse și Makalu, al patrulea și, respectiv, al cincilea cel mai înalt vârf din lume. Rata de creștere ar trebui să fie similară, deși Makalu, fiind mai aproape de rețeaua fluvială, ar putea experimenta o ridicare puțin mai pronunțată.

"Everestul și vârfurile din apropiere cresc, pentru că evoluția postglaciară le ridică mai repede decât le consumă eroziunea", concluzionează Fox, citat de Sky.it.

(Traducerea: Oana Avram, RADOR RADIO ROMÂNIA)