„Ce ai, băi Mirele, cu Coldea?”, este întrebarea-avertisment pe care mi-o adresează amical-curios-nevinovat din ce în mai mulți trimiși de-ai fostului șef operativ al SRI.

Ultimul dintre emisari săi m-a abordat la redacție marți, în jurul prânzului. Cum nu dau explicații unor agarici de-ai securistului, explic public ce am, dacă încă nu este clar ce poate avea un jurnalist neagățat de nimeni, cu un personaj care are o conștiință mai neagră decât bentițele de doliu de la reverele multor familii de români. Așadar, să vedem, ce am!

A rămas în urmă etapa în care publicul vedea cu stupefacție cum crește valul de achitări pronunțate de instanțe în dosarele DNA. Cei care au ținut socoteala acestor achitări au pierdut de multă vreme șirul. Locul aritmeticii a fost luat de întrebarea „cum a fost posibil?”. Aceste nenumărate achitări au avut drept numitor comun și vor avea în continuare dosarul fabricat, trucat, lipsit de orice probă validă. Presa civilă a demonstrat de nenumărate ori algoritmul în baza căruia cei din calea Statului Paralel și a călăilor din slujba sa, fostul șef operativ al SRI, generalul Florian Coldea și fostul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi.

Totul începea cu un denunț! El era obținut fie de un procuror DNA, de la cineva aflat deja în anchetă, în schimbul reducerii pedepsei, fie de un ofițer SRI, de la un condamnat aflat deja în penitenciar, în schimbul îmbunătățirii regimului de detenție. Pasul următor era arestarea țintei Binomului SRI-DNA, în baza denunțului smuls. Pentru cine nu știe, fix le fel se efectuau arestările în regimurile lui Stalin și Hitler, în vremea instaurării de către sovietici a demenței comuniste în România și țările Europei de Est și, în general, oriunde în lume, acolo unde bolnavii au scăpat din saloanele ospiciilor și au ocupat birourile doctorilor și ale conducerii spitalelor. După acest al doilea pas, urma practic măcelărirea nefericitului aflat în calea planurilor politice și financiare ale Sistemului Paralel de Putere, care debuta cu arestarea. Una cât mai umilitoare, transmisă de televiziuni în direct și trâmbițată cu date „pe surse” de jurnaliștii deontologi, adică de sifoanele SRI și DNA.

Notele și interceptările SRI începeau să umple coperțile dosarului. Primele, fără niciun suport probatoriu, întocmite după tipicul clasic al securiștilor, în baza metodei „prin mijloace specifice s-a stabilit că”, „se spune că”, „este cunoscut că”. Interceptările intrau și ele în dosar, invariabil trucate, tăiate și lipite convenabil, sau pur și simplu rescrise total diferit față de ceea ce se auzea pe suport, astfel încât să pară că probează vinovăția celui vânat. Nu, nu apăreau diferențe față de spusele reale din vreo eroare omenească, pentru că se greșea vreo literă, ci erau înlocuite cuvinte, sintagme și chiar propoziții întregi. Un singur exemplu: în Dosarul „Paltin Sturdza” cuvântul „fază” a fost înlocuit cu „mită”! Este doar un exemplu din mii de asemenea falsificări. În scurt timp, unul determinat doar de durata presiunilor pe care procurorii DNA le făceau pentru a-l transforma pe cel anchetat, la rândul său, în denunțător al altor români cărora le venea rândul să fie eliminați, notele SRI erau transformate în rechizitoriu, iar dosarul pleca la instanță. Lovitura finală era dată de judecători captivi combinației Coldea-Kovesi, fie colaboratori ai serviciilor, fie șantajați cu date din dosarele SIPA, fie ambele, aleși cu grijă în trageri la sorți aranjate, botezate „aleatorii”. Aceștia nu mai aveau de făcut altceva decât să pronunțe pedepsele cu privare de libertate.

De la un punct încolo, acela în care Curtea Constituțională a scos SRI din dosarele penale și acela în care generalul Coldea a fost înlăturat prin demiterea din șefia operativă a SRI și trecerea în rezervă, au început să curgă achitările. Judecătorii care erau doar șantajați și amenințați au prins curaj și au deschis ochii asupra falsurilor criminale  din dosare și, așa cum spuneam, achitările au început să curgă. Numărătoarea celor nevinovați și achitați, dar cu viețile distruse, pare una care nu se mai termină. Este o realitate care a devenit una banală. Dramele îndurate de mulțimea de nefericiți distruși de bestialitatea celor doi componenți ai Combinației Criminale Coldea-Koveși scriu un capitol de istorie cutremurător, căruia i se adaugă noi file zi de zi.

Ca și cum nu ar fi de ajuns, o altă realitate crâncenă își face loc în memoria noastră. Una care va păta istoria la fel cum au pătat-o toate crimele comise la adăpostul instituțiilor menite să-l apere pe om. Șirul achitărilor de care vorbeam mai sus a început să conțină numele unor oameni care nu se mai pot bucura, pentru că și-au găsit dreptatea veșnică, în timp ce se odihnesc la umbra propriilor cruci, în cimitire. Zilele le-au fost scurtate de nedreptatea, chinul și batjocura la care au fost supuși, s-au dus la întâlnirea cu Creatorul din plin coșmar, și-au dat sufletul fără să înțeleagă care le-a fost rostul și menirea pe această lume și fără să aibă șansa împăcării date de sentimentul vieții și datoriei împlinite. Despre ce a rămas pe urma lor, despre ce o fi în sufletul copiilor, soțiilor,  părinților și prietenilor lor, nu cred că are rost să mai vorbesc, pentru că mi-ar fi imposibil să-mi controlez limbajul și nu m-aș putea abține de la rostit blesteme.

Cazurile în care omului de afaceri Dan Grigore Adamescu și judecătorului Stan Mustață, aruncați în dosul gratiilor pentru că încurcau și asasinați prin lăsarea fără asistență medicală, primul în ianuarie 2017, al doilea în vara lui 2018, nu au făcut altceva decât să deschidă o serie neagră. Lor le-au urmat alte cazuri tragice, semnalate și analizate pe îndelete de jurnalistul George Tărâță, de la Lumea Justiției, unul dintre puținii tineri ziariști care mai risipește din pesimismul în privința viitorului presei. George a scris pe larg despre cele două decese din dosarele fabricate de structura condusa ani de zile de procurorul orădean Ciprian Man, arătând în esență că: „Acuzat de abuz în serviciu și obținerea unui folos necuvenit pentru altul, inspectorul vamal Ion Piloiu nu a mai apucat nici măcar sentința de la fond. Defilat în cătușe pentru luare de mita și spălare de bani, Dorel Parcas, fost director executiv adjunct al Finanțelor Bihor, a murit în plin proces cu DNA.”

Mai apoi, același jurnalist a făcut un bilanț al morților de pe răbojul cuplului criminal Coldea-Kovesi, atunci când a publicat o „listă cu inculpații care au intrat în malaxorul DNA și nu au mai scăpat cu viață”: „Doar în opt dosare din ultimii doi ani, 12 oameni s-au stins din viață înainte ca instanțele să pronunțe deciziile definitive. Lista rămâne deschisă. În paralel, numeroși inculpați hărțuiți de DNA cu anii și apoi achitați au ajuns sa sufere de boli grave. Alții au trebuit să-și îngroape părinții înainte să fie declarați nevinovați.”

Câteva luni mai târziu, zilele trecute, o nouă știre despre nenorocirile DNA, una bună la o primă vedere, o nouă achitare a unui întreg lot de prigoniți din dosarul „Deputatul PSD Mircea Drăghici și fostul șef al CJ Argeș Constantin Nicolescu”, pe motive cum nu se poate mai clare: „Conduita ilicită imputată nu este susținută de probatorii apte a dovedi cele imputate la nivel de certitudine, organul de cercetare penală concentrându-și eforturile către interceptările convorbirilor care, și valide de ar fi, nu sunt suficiente”.

Minunat! Dar asta doar pentru achitații care se mai pot bucura, pentru că trei dintre cei hăituiți de sinistrul cuplu Coldea-Kovesi n-o mai pot face, nu mai sunt lângă cei dragi lor, au fost conduși pe ultimul drum și au compărut deja în fața Judecătorului Suprem.

Dacă până acum am pierdut numărătoarea nevinovaților care au scăpat doar cu viețile amputate, pentru că sunt prea mulți, măcar pe a celor duși dintre noi fără șansa de a-și mai vedea obrazul spălat să nu o pierdem. Până acum, 15 morți! Drept pentru care, o soluție de meritată neuitare ar fi ca fostul șef operativ al SRI, Florian Coldea, împreună cu fosta șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi, ajutați de acoliții lor cu care au transformat țara într-un poligon de trageri cu ținte vii, să pună mână care pe lopeți, care pe târnăcoape și, în aceleași aplauzele cu care deontologii își manifestau entuziasmul atunci când executau oameni, să sape în curtea DNA o groapă largă și adâncă, în care să fie depuse spre odihnă veșnică, cu un monument la cap, toate victimele lor.

Este destul de clar acum ce am cu generalul Coldea și o să am în continuare? Sute de vieți distruse, sute de familii făcute praf și pulbere plus, și mai tragic, doar până acum, 15 morți care nu au mai apucat să-și strige nevinovăția și să se bucure de spălarea numelui lor. Asta am: 15 morți!