INTERVIU. Fostul fotbalist, trecut şi prin mâinile lui Johan Cruyff la FC Barcelona, conduce acum destinele echipei din nordul ţării.

În 1991, la doar 19 ani, a ratat transferul vieţii. După o săptămână de antrenamente cu Barcelona marelui Johan Cruyff, revenea la Baia Mare. Oficialii grupării maramureşene ceruseră o sumă prea mare pentru un jucător aflat la început de drum.

Mulţi spun despre Romeo Buia că ar fi ajuns un mare fotbalist, dacă ar fi fost mult mai atent la viaţa extrasportivă. Chiar şi aşa, pe unde a umblat, Buia a stârnit pasiuni şi, în final, a lăsat în urmă regrete. Fire optimistă şi pus mereu pe şotii, a fost de multe ori responsabil cu moralul în vestiarul echipelor pentru care a jucat.

De anul trecut, fostul "Figo din Berceni" e antrenor la FC Baia Mare, echipa care l-a lansat în fotbalul mare. A reuşit să promoveze formaţia maramureşeană în Liga a II-a. Buia ne-a acordat un interviu sincer, neconvenţional.

EVZ: Romeo, cum e la Baia Mare? Romeo Buia: Iar s-a pus pe ninsoare. E iarnă adevărată, nu ne plângem. Ieri am venit din cantonamentul de la Ocna Şugatag. Staţiunea e frumoasă, condiţiile bune. De sărbători e plin de bucureşteni pe-acolo.

Cantonamente comuniste... Mergem la munte fiindcă nu avem de ales. Aş fi dat o fugă cu băieţii pe nisip, dar e scump. Poate dacă ne invită şi pe noi Walter Zenga, că tot l-am văzut la televizor acum câteva săptămâni făcând plajă în Dubai!

Ai echipă bună? Am un lot de 27 de jucători, mulţi dintre ei tineri. Am adus alţi doi copii de 17 ani, Alin Roman şi Stelian Filip, veniţi de la CSŞ Banatul Timişoara, foşti colegi cu Darius, fiul meu (n.r. - care e legitimat la Dinamo).

Ţi-ai luat jucător de la AC Milan! Cristi Daminuţă a acceptat să joace la noi până la vară. Am profitat de faptul că sunt bun prieten cu tatăl său, Vasile.

Sunt condiţii bune la Baia Mare? Ne-ar mai trebui, printre altele, un teren de antrenament. Unul bun, vreau să zic. Dispunem de un teren, dar e vai de el. Chiar glumeam cu secundul meu, Ciprian Dorobanţu, că ar fi bine să ţinem mereu zăpada pe el, că doar pe zăpadă te poţi antrena cum trebuie pe el. Pentru asta am sugerat să cumpărăm un tun de zăpadă pe care să-l folosim vara.

Care e modelul tău de antrenor? Nu e unul anume. m-au antrenat, Piţurcă şi Ţiţi Dumitriu. Nea Țiți știa să facă echipa, la Pițurcă îmi plăcea jocul ofensiv. Și eu joc la fel. Nu știu să mă apăr. Dacă mă prinde o echipă cu atac bun, m-a curentat! Te mai bagi la joc? Doar la miuţe și pe calculator. În Liga a III-a am jucat, acum nu o mai fac, în ciudat faptului că încă sunt legitimat. Aș intra și acum, dar cred că după câteva minute voi cere un play station! În timpul liber evoluez la old-boys. Se numește Samsung Baia Mare. M-are nicio legătură cu celebra firmă. În echipă mai joacă Vasile Miriuță, Cătălin Azoiței, Dan Hotico. Ultimul e și principalul finanțator de la FC Baia Mare. Ești un antrenor dur? Sunt dur cu cei zeflemiști. Îmi place să fiu prieten cu jucătorii. Le-am cerut să-mi spună pe nume. Unii îmi zic „Romi”, unii - domn profesor. Auzi, domn profesor!

Dacă un jucător fuge din cantonament, așa cum mai făceai tu? A fugit, dus să fie! Nu-l mai primesc la echipă. La fel am pățit și eu! Ei trăiesc însă alte vremuri. Acum au telefoane mobile, laptopuri... Au ce să facă. Noi ne mai plictiseam, d’aia fugeam.

Ce sistem de joc ai la Baia Mare? Folosesc un 4-2-3-1. Asta când am vârful de atac de 17 ani. Altfel, joc un 4-4-2, clasic! În toamnă am jucat și cu trei copiii de 17 ani titulari.