Mircea Sandu și Ziv Tetelman, achitați în dosarul Centrului de Fotbal Buftea. Ce a decis Tribunalul București

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

Tribunalul București a dispus achitarea fostului președinte al Federației Române de Fotbal, Mircea Sandu, și a omului de afaceri Ziv Asher Tetelman, într-un dosar instrumentat de DIICOT. Instanța a stabilit că acuzațiile formulate împotriva celor doi nu au fost susținute de probe suficiente și a stabilit că faptele imputate nu există. Hotărârea Tribunalului București nu este definitivă și poate fi contestată, arată News Online.

Mircea Sandu și Ziv Tetelman au fost judecați într-un dosar privind lucrările de la Centrul de Fotbal Buftea

Mircea Sandu a fost trimis în judecată de DIICOT împreună cu Ziv Asher Tetelman, care îi era ginere la momentul faptelor. Dosarul a vizat modul în care au fost atribuite și plătite lucrări realizate la Centrul de Fotbal Buftea.

Anchetatorii au susținut că, în perioada 2009-2010, anumite lucrări ar fi fost atribuite preferențial unei firme asociate lui Ziv Tetelman. Procurorii au estimat prejudiciul la aproximativ 740.000 de euro și au formulat acuzații de constituire a unui grup infracțional organizat, delapidare și spălare de bani.

Ziv Tetelman este cunoscut în mediul de afaceri din domeniul imobiliar și a ocupat funcții de administrator în mai multe companii din grupul Hagag.

Proces. Sursa foto: Freepik

Instanța nu a identificat probe pentru existența unui grup infracțional organizat

În motivarea hotărârii, Tribunalul București a analizat în primul rând acuzația referitoare la constituirea unui grup infracțional organizat.

„Un grup infracţional organizat presupune existenţa unei structuri organizate, care acţionează coordonat, după reguli bine stabilite, iniţiată sau constituită de inculpaţi.

Pentru existenţa unui grup infracţional organizat, este necesar să se stabilească: modul în care s-a constituit grupul (structura piramidală), existenţa unor persoane care deţin anumite roluri în cadrul acestuia, atragerea de membrii în cadrul grupului, atribuţii, durata în timp a actelor ilicite desfăşurate de natură a imprima stabilitate şi durabilitate grupării infracţionale.

Materialul probator administrat în cauză nu a dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că pretinsul grup ar fi avut o structură clară. Reţinerea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat s-a făcut, exclusiv, prin prisma împrejurării că inculpatul Telelman Ziv ##### avea calitatea de soț al fiicei inculpatului ###### #####, iar coinculpatul ########## ###### era partener cu Tetelman Ziv #####”, se arată în motivare, potrivit sursei.

Decizia instanței

„De asemenea, nu a fost dovedit dincolo de orice dubiu rezonabil că grupul ar fi avut stabilitate şi durabilitate. Nu se poate reține existența unui grup infracțional organizat preconstituit pe realizarea de către FRF a investiţiei la bazele sportive ###### I şi ###### II.(…)

Chiar admiţând ca ipoteză de lucru aspectele relative la semnarea contractelor şi la aprobarea plăţilor, pretinsul grup s-ar fi format exclusiv în legătură cu o singură investiţie concretă şi delimitată în timp, fară nicio dovadă a unei intenţii de continuare a activităţii dincolo de aceasta. Or, grupul format ocazional pentru comiterea imediată a uneia sau mai multor infracţiuni concrete şi fară continuitate, nu poate constitui un grup infracţional organizat, putând fi reținută existența unei pluralităţi ocazionale, iar nu a unui grup infracţional organizat în sensul art. 367 C. pen.

Obiectivul grupului infracțional organizat, respectiv obţinerea de sume semnificative prin însuşirea acestora din patrimoniul FRF, nu a fost demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil.”

Instanța a respins ideea că relația de familie dovedește participarea la grup

Judecătorii au analizat și rolul pe care Mircea Sandu l-ar fi avut în presupusa activitate infracțională. Instanța a considerat că semnarea contractelor și aprobarea plăților, realizate în perioada în care acesta conducea FRF, nu demonstrează prin ele însele existența unei participări la un grup infracțional.

„Actele imputate inculpatului ##### ######, aprobarea plăţilor şi semnarea contractelor, sunt acte juridice ale FRF, îndeplinite în exercitarea atribuţiilor instituţionale ale preşedintelui. Transformarea unor acte instituţionale în acte de participare la un grup infracţional organizat ar fi impus dovada unei înţelegeri neechivoce de constituire a grupului şi identificarea unui rol determinat în cadrul acestuia.

Or, contrar celor susținute în rechizitoriu, materialul probator administrat în cauză nu a demonstrat un asemenea aspect, neexistând nicio probă că inculpatul ##### ###### ar fi participat la constituirea vreunui grup infracţional, la vreo întâlnire de organizare sau la vreo înţelegere prealabilă cu caracter infracţional. Existența unor relații anterioare de familie sau de afinitate nu poate prezuma o asemenea situației de fapt.”

Tribunalul București nu a găsit dovezi că banii ar fi fost însușiți de inculpați

Instanța a analizat separat și acuzația de delapidare. Potrivit motivării, suma considerată de procurori prejudiciu nu ar fi ajuns la firma indicată în acuzație și nici la Ziv Tetelman.

Judecătorii au constatat că banii au fost înregistrați în contabilitatea FRF și au fost achitați pentru lucrări și servicii realizate de alte entități.

„Cu privire la acțiunea imputată de însușire a acestei sume (condiție de tipicitate obiectivă impusă de lege pentru reținerea infracțiunii de delapidare), din probe rezultă că suma nu a fost achitată către SC ##### ####### SRL sau către Telelman Ziz ##### sau către Tetelman (#####) ######, suma a fost evidenţiată în contabilitatea FRF şi reprezintă plăţi pentru lucrări şi servicii prestate de alte entităţi.

În aceste condiţii, este evident că acuzaţia constând în însuşirea acestei sume din patrimoniul FRF în interesul lui Tetelman Ziv ##### nu poate fi dovedită dincolo de orice dubiu rezonabil.

Această sumă se pare că a fost plătită pentru lucrări executate de alte entităţi pentru realizarea întregii investiţii.

Prin acţiunea „însuşire” în sensul reglementat de art. 295 Cod penal se înţelege mai întâi un act de scoatere a unui bun din posesia sau detenţia unei persoane şi ulterior, subsecvent, trecerea lui în stăpânirea altei persoane.

Or, probatoriul administrat în cauză nu a demonstrat dincolo de orice dubiu rezonabil că inculpatul ##### ###### și-a însuşit suma de bani imputată de acuzare.

În egală măsură, deși se susţine că inculpatul ##### ###### ar fi delapidat prin modalitatea de însuşire la momentul la care ar fi aprobat plata facturilor către SC ##### ####### SRL, pentru serviciile de construire, totuși suma imputată de acuzare este străină de facturile emise de SC ##### ####### SRL.

După cum s-a arătat în considerentele expuse anterior, suma imputată cu titlu de prejudiciu nu a fost achitată către SC ##### ####### SRL, ci către alte entităţi care au executat lucrări necesare pentru realizarea investiţiei. Declaraţia doamnei expert ##### ### ##### dată în faţa instanţei, dar şi expertiza contabilă efectuată de expertul ##### ####### confirmă această situaţie de fapt.

Aşa fiind, câtă vreme elementul material, respectiv acţiuniea de însuşire nu există, în sarcina inculpatului ##### ###### nu se poate reţine săvârşirea unei infracţiuni de delapidare, în cauză fiind incident cazul prev. de art. 16 alin. (1) lit. a) Cod pr. penală”, au arătat judecătorii.