Mineriada ciuntită. Azi ne-au rămas trei nume: Marian Munteanu, Dragoș Pâslaru și generalul Pahonțu

Adaugă-ne ca sursă preferată în Google Urmărește-ne pe Google News

În anul 2026, din teribila Mineriadă din 13-15 iunie 1990 au rămas în conștiința publică doar trei nume: Marian Munteanu, Dragoș Pâslaru și generalul Pahonțu.

Cea mai sângeroasă mineriadă, din seria celor care s-au produs în perioada 1990-1999, a fost readusă în atenție, recent, din cauză că trebuia plantat în mijlocul represiunii de atunci Lucian Pahonțu, generalul care conduce acum SPP. Probele arată că acesta a acționat cu plutonul său, în 13 iunie 1990, pentru apărarea Televiziunii, nu în Piața Universității.

Dosarul Mineriadei a fost retrimis procurorilor pentru refacere

Dosarul penal, cu decidenții politici inculpați, nu a fost finalizat nici după 36 de ani. Între timp, Ion Iliescu a murit.

Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, pe 30 aprilie 2026, restituirea la Parchetul General a dosarului Mineriadei din iunie 1990, pentru refacerea rechizitoriului. Judecătorii au constatat „neregularitatea rechizitoriului”, întocmit în martie 2025 de Parchetul General - Secția Parchetelor Militare, în ceea ce privește descrierea faptelor reținute în sarcina inculpaților, indicarea și analiza mijloacelor de probă.

Știrea nu a făcut niciun fel de vâlvă, rețelele sociale nu s-au umplut de comentarii, așa cum s-a întâmplat când în poveste a fost băgat generalul Pahonțu, la serviciile căruia nu renunță președintele Nicușor Dan. Lumea nu-și mai amintește mare lucru din ce s-a întâmplat în 1990.

Mineriada care nu se poate uita

Adevărul despre acele zile istorice ni l-a reamintit însă, marți seară, două personaje reprezentative ale fenomenului Piața Universității, victime ale minerilor: Marian Munteanu și fostul actor Dragoș Pâslaru, care a îmbrăcat haina monahală, au fost prezenți la TVR1.

Cei care am fost contemporani acelor evenimente ne-am retrăit amintirile. Ceilalți, tinerii, poate că au înțeles eforturile pe care le-au făcut părinții lor atât la revoluția din decembrie 1989, cât și prin manifestația de peste 50 de zile din Piață, devenită un fel de agora unde se vorbea despre libertate, democrație, dispariția comunismului și a camarilei politice ceaușiste, despre speranța unei Românii înfloritoare.

Marian Munteanu în 1990

Mineriada din 13-15 iunie 1990 nu se poate uita de către cei care au fost martori la teroarea acelor zile din București. Ziariștii și reporterii de televiziune (TVR), prezenți zile în șir la protestele din Piața Universității, nu au cum să nu-și amintească fiindcă au făcut relatări non-stop.

Tinerii de azi știu doar câteva fraze despre ce s-a întâmplat atunci. Nu știu că Marian Munteanu, liderul studenților, și actorul Dragoș Pâslaru, devenit azi starețul unei mânăstiri sub numele de monah Valerian, au fost bătuți groaznic de minerii care veniseră „să facă ordine” în București.

Fenomenul Piaţa Universităţii, amintiri de reporter

Amintirile despre Piaţa Universităţii şi prima mineriadă sângeroasă le-am mai așternut pe hârtie de-a lungul anilor. În acea perioadă, reporterii aveau carnețele sau agende în care notau tot. Nu aveam reportofoane și telefoane mobile.

În iunie 1990, eram tot într-o revoluţie. Societatea civilă era împărţită în două, ca şi acum: unii care ţineau cu „golanii” (etichetă pusă de preşedintele Ion Iliescu) din Piaţa Universităţii, iar alţii îi aplaudau pe cei care îi strângeau cu dubele pe protestatari fiindcă tulburau liniştea şi ordinea socială cu revolta lor împotriva clasei conducătoare.

După câteva zile de adunări la Universitate, cu discursuri anti-comuniste și muzică folk, Iliescu a găsit soluția ca să-i țină aproape pe simpatizanții lui, cei care-l votaseră cu 80%, în 20 mai 1990, și-l făcuseră președintele României.

A ordonat conducerii TVR să transmită până noaptea ce se întâmplă în Piața Universității, iar imaginile să fie însoțite de comentarii din studiou.

Piața Universității în mai-iunie 1990

Astfel, până târziu în noapte, toţi românii erau conectaţi la televizoare pentru a urmări discursurile şi cântecele din Piaţă ale protestatarilor și secvenţele luate din corturile întinse în faţa Teatrului Naţional, acolo unde convieţuiau de pe 21 mai „neinfectaţii de comunism”.

Liderii cei mai cunoscuți din Balconul Universității erau Marian Munteanu, Cristian Pațurcă, Vali Sterian, Mihnea Gheorghiu. Veneau însă să vorbească mulțimii scriitori, ingineri, artiști, profesori, studenți.

Se filma aproape continuu pentru că se miza pe enervarea celor care-l votaseră pe Iliescu și doreau liniște. Iar planul le-a ieșit. Minerii, posibil manipulați și din interior de liderii lor, s-au enervat primii.

Polițiștii și-au incendiat mașinile

În zorii dimineţii de 13 iunie, forţele de ordine ale Poliţiei Capitalei sub comanda generalului Corneliu Diamandescu, la ordinul ministrului de interne Mihai Chiţac, a spart tabăra manifestanților din Piaţă cu bastoane şi gaze lacrimogene.

Măcel. Sânge spălat cu tulumbele. Oameni arestați. Autobuzele cu care au fost aduşi poliţiştii în Piaţa Universităţii aveau să fie incendiate mai târziu, chiar de către trupe ale Ministerului de Interne.

Acţiunea subversivă, probată de presă mai târziu, avea să deschidă  drum incidentelor ce vor urma pe 14 si 15 iunie.

„Chemăm toate forţele conştiente şi responsabile să se adune în jurul clădirii Guvernului şi Televiziunii pentru a curma încercările de forţă ale acestor grupuri extremiste, pentru a apăra democraţia atât de greu cucerită", striga din microfonul TVR preşedintele Iliescu.

În București și în țară lumea era înspăimântată că începe o nouă revoluție.

Tinerii din Piață, bătuți și arestați

Atunci, în 13 iunie 1990, dubele Poliţiei şi-au făcut datoria, protestatarii ajungând fie la Jilava, fie pe platforma Măgurele, arestaţi şi anchetaţi de procurori.

Cei care au scăpat de cătuşe au declanşat revolta ce avea să se transforme atunci în „Mineriada lui Ion Iliescu”. Grupuri de tineri au atacat sediile Poliției Capitalei și Internelor.

S-a tras cu gloanţe adevărate (muniţie de război) pe Calea Victoriei. Au fost 4 morți prin împușcare și un bărbat care a făcut infarct. Peste o mie de persoane, bărbați și femei, au fost arestate. Mai târziu, în anii 1992-1993, dintre cei arestați au dat în judecată Ministerul de Interne. Am fost la câteva procese. Penibile. Oamenii nu aveau probe să dovedească că au fost arestați și bătuți.

Sânge, terore şi flori într-un Bucureşti debusolat

14 iunie. De cu noapte, centrul Capitalei fusese ocupat de minerii sosiţi cu garniturile de tren. I-am văzut de la balcon, fiindcă locuiam pe Titulescu, în zona Piața Victoriei. Oamenii cu căşti, bâte şi lămpaşe strigau că au venit să facă ordine. Şi au făcut! O gloată scăpată de sub control.

A urmat apoi asediul asupra sediilor partidelor istorice şi a casei lui Ion Raţiu… Devastarea Televiziunii...Piaţa Universităţii, cu „golanii” ei loviți cu bâte și cauciucuri de către mineri.

Marian Munteanu a fost bătut groaznic de mineri și internat în spital. S-a zvonit că a murit. Am aflat de la Radio Europa Liberă că trăiește.

Dragoș Pâslaru a devenit preotul Valerian

Aceeași soartă a avut-o și actorul Dragoș Pâslaru. Un grup de mineri, care aveau asupra lor un afiș al unui film cu chipul actorului, l-a prins pe bulevard. Bătut bestial și el. Episodul l-a marcat atât de tare încât, după un timp, a renunțat la tot și s-a călugărit.

Apoi a urmat ziua de 15 iunie, cu plantare de flori la Inter şi mulţumirile preşedintelui Ion Iliescu adresate minerilor.

După atâţia ani, cred ca fenomenul Piaţa Universităţii, aşa spontan cum a fost şi cum l-am trăit eu, era imperios necesar. Nu mă întrebaţi cui a fost necesar, fiindcă un adevăr curat e greu de stabilit şi acum. Trebuiau separate apele, dinamitat consensul lui Iliescu şi trebuia să apară mai extinsă Opoziţia.

Cum a aflat ţara de Golanii din Capitală

Eticheta de „GOLAN”, termen cu care preşedintele Ion Iliescu i-a catalogat pe cei care protestau în Piaţa Universităţii, a fost intens mediatizată după ce un parlamentar din vechiul CPUN a adus în sala din Dealul Mitropoliei (acolo se ţineau şedinţele, în fostul sediu al Marii Adunări Naţionale) cartonaşul pe care manifestanţii îl purtau în piept.

De la tribună, parlamentarul l-a expus în faţa camerelor de luat vederi fiindcă TVR transmitea seară de seară lucrările CPUN.

Din acel moment, zilnic, s-au dat imagini din Piaţă, iar ţara a fost conectată la Capitală prin televiziune. Scopul a fost cel folosit și de Ceaușescu, după izbucnirea revoltei la Timișoara: populația să fie speriată cu anarhia declanșată de grupuri de huligani.

Diversiuni atunci, diversiuni acum. Cruce pusă Dosarului Mineriadei 1990, cu vreo 5 rechizitorii făcute (cel mai interesant mi s-a părut al procurorului Mihai Popov) și niciodată judecat de o instanță în 36 de ani.