Fifor Mihai. Sursă foto: Facebook
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Deputatul PSD Mihai Fifor susține că recentele poziționări ale președintelui Donald Trump privind pactul de apărare dintre Arabia Saudită, Turcia și Pakistan, precum și reducerea exercițiilor militare americano-sud-coreene trebuie privite împreună cu noua Strategie Națională de Apărare a Statelor Unite. Într-o analiză publicată pe Facebook, fostul ministru al Apărării afirmă că Washingtonul încearcă să transfere o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea regională către aliați.
Mesajul lui Fifor pune această schimbare în legătură directă cu situația de pe Flancul Estic al NATO și cu poziția României la Marea Neagră. El compară reacția Poloniei, unde Donald Tusk vorbește despre dezvoltarea capacității militare a țării, cu absența președintelui Nicușor Dan de la ceremoniile de Ziua Marinei de la Constanța, desfășurate pe 15 august.
Strategia SUA pune accent pe responsabilitatea aliaților
Strategia Națională de Apărare a SUA pentru 2026 stabilește patru direcții majore, între care apărarea teritoriului american, descurajarea Chinei în Indo-Pacific și creșterea contribuției aliaților. Documentul afirmă explicit că statele NATO europene trebuie să își asume responsabilitatea principală pentru apărarea convențională a continentului, beneficiind în continuare de sprijin american, dar într-o formă mai limitată.
Documentul american prevede, de asemenea, o abordare bazată pe stimularea aliaților care investesc mai mult în propria apărare și își asumă un rol mai important în securitatea regiunilor lor. În Europa, strategia leagă această schimbare de angajamentul statelor NATO de a crește cheltuielile pentru apărare.
În acest context, Fifor consideră că mesajele recente ale lui Trump reprezintă mai mult decât o continuare a discuțiilor despre „burden sharing” și indică o schimbare de abordare a relațiilor dintre Statele Unite și aliații lor.
Pactul de la Mecca schimbă ecuația de securitate din regiune
Arabia Saudită, Turcia și Pakistanul au semnat pe 7 august, la Mecca, Acordul Comun de Apărare, prin care cele trei state se angajează să considere un atac asupra unuia dintre semnatari drept un atac asupra tuturor. Acordul include mecanisme de coordonare politică și militară și prevede cooperare în domenii precum exercițiile comune, industria de apărare și tehnologiile militare.
Oficialii turci și pakistanezi au subliniat că pactul are caracter defensiv și nu este îndreptat împotriva unei anumite țări. Ministrul turc de Externe Hakan Fidan a precizat că acordul nu vizează în mod specific Iranul și că, în anumite condiții, și alte state ar putea adera, Egiptul fiind menționat printre posibilii participanți.
Pactul este important și prin capacitățile diferite reunite de cele trei state. Turcia dispune de o industrie de apărare dezvoltată și de forțe armate importante, Arabia Saudită are resurse financiare și o influență regională considerabilă, iar Pakistanul este singurul stat musulman cu arsenal nuclear.
Totuși, existența acordului nu înseamnă automat crearea unei alianțe militare echivalente NATO. Detaliile privind modul în care ar funcționa în cazul unei agresiuni și nivelul efectiv al angajamentelor militare rămân esențiale pentru evaluarea impactului său strategic.
Trump cere reducerea exercițiilor militare cu Coreea de Sud
La 16 august, Donald Trump a cerut Pentagonului să reducă semnificativ exercițiile militare comune ale Statelor Unite și Coreei de Sud, cu doar câteva ore înainte de începerea exercițiului Ulchi Freedom Shield. Președintele american a invocat costurile suportate de Washington, relația sa cu liderul nord-coreean Kim Jong Un și poziția Seulului față de acțiunile americane împotriva Iranului.
Donald Trump. Sursă foto: whitehouse.gov
Exercițiul urma să implice aproximativ 18.000 de militari sud-coreeni și forțe internaționale. În ciuda declarației lui Trump, Coreea de Sud a transmis că exercițiile vor continua conform planificării.
Decizia este cu atât mai sensibilă cu cât Coreea de Nord își dezvoltă în continuare capacitățile nucleare și balistice și și-a aprofundat cooperarea militară cu Rusia. Exercițiile americano-sud-coreene reprezintă unul dintre principalele instrumente de pregătire și descurajare ale alianței.
Fifor interpretează această situație ca pe un exemplu al noii abordări americane: contribuția Washingtonului la apărarea unui aliat este analizată tot mai mult prin prisma costurilor, a utilității strategice și a reciprocității.
Polonia încearcă să devină un pilon militar regional
În analiza sa, Mihai Fifor compară această orientare cu politica Poloniei. Varșovia a accelerat în ultimii ani investițiile militare și dezvoltarea capacităților proprii, în special pe fondul războiului din Ucraina și al riscurilor de securitate de pe Flancul Estic.
Direcția este compatibilă cu filosofia exprimată în Strategia Națională de Apărare americană: aliații europeni sunt încurajați să preia o parte mai mare din responsabilitatea pentru securitatea propriului continent.
În cazul Poloniei, această politică nu înseamnă renunțarea la alianța cu Statele Unite. Dimpotrivă, Varșovia încearcă să își consolideze capacitatea militară astfel încât să fie un partener strategic mai important pentru Washington și un actor capabil să influențeze securitatea Europei Centrale și de Est.
România, în centrul Flancului Estic
Fifor mută apoi analiza spre România, insistând asupra poziției strategice a țării la Marea Neagră și în apropierea războiului din Ucraina.
România găzduiește forțe aliate și are un rol important în arhitectura de descurajare a NATO în regiunea Mării Negre. În același timp, incidentele recente din zona litoralului au readus în atenție securitatea maritimă și protejarea infrastructurii critice.
În iunie, după explozia unei drone maritime în Portul Constanța, președintele Nicușor Dan a anunțat suplimentarea misiunilor de recunoaștere și evaluare a riscurilor pe litoral, iar autoritățile au analizat situația de securitate din Marea Neagră în contextul războiului din Ucraina.
Absența lui Nicușor Dan de la Ziua Marinei
Pe 15 august 2026, președintele Nicușor Dan nu a participat la ceremoniile de Ziua Marinei Române de la Constanța. Absența fusese anunțată anterior de Administrația Prezidențială, iar ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a declarat că șeful statului se afla într-o perioadă de concediu.
Fifor consideră această absență problematică tocmai prin prisma contextului strategic actual. În opinia sa, prezența președintelui la o ceremonie militară de asemenea importanță are o valoare care depășește protocolul.
Este însă important de făcut o distincție între faptul verificabil — absența președintelui — și evaluarea politică formulată de Fifor privind semnificația acesteia.
Ziua Marinei Sursa foto. Facebook / MApN
Totodată, afirmația că Nicușor Dan ar fi fost „primul președinte” absent de la Ziua Marinei nu este corectă. În 2011, Traian Băsescu nu a participat la ceremoniile de la Constanța. Informația a fost consemnată inclusiv în relatările de presă despre absența lui Nicușor Dan de la ceremonia din 2025.
România are deja un precedent de cooperare regională
Un alt argument prezent în analiza lui Mihai Fifor este necesitatea ca România să își valorifice mai bine poziția geografică și relațiile regionale.
În acest sens, el amintește Grupul de la Craiova, lansat în 2015 de România, Bulgaria și Serbia și extins ulterior prin participarea Greciei. Formatul a urmărit cooperarea în domenii precum infrastructura, energia, transporturile și integrarea europeană.
Extinderea formatului la patru state a avut loc în 2017, la Varna. Analizele dedicate grupului au evidențiat atunci potențialul unor proiecte care legau Dunărea, Marea Neagră, Balcanii și Marea Egee.
Pentru România, astfel de formate pot avea o relevanță suplimentară într-un moment în care securitatea europeană este regândită, iar statele din regiune sunt încurajate să își consolideze cooperarea și capacitățile proprii.
O schimbare care pune presiune pe aliații europeni
Strategia americană pentru 2026 nu anunță retragerea Statelor Unite din NATO. Ea stabilește însă o distribuție diferită a responsabilităților, în care aliații europeni trebuie să își asume rolul principal în apărarea convențională a continentului, cu sprijin american considerat esențial, dar mai limitat.
În acest context, mesajele lui Trump despre Orientul Mijlociu și Coreea de Sud pot fi privite ca exemple ale unei politici în care Washingtonul încurajează aliații și partenerii să contribuie mai mult la propria securitate.
Pentru România, implicația principală nu este că relația cu Statele Unite ar fi pusă automat sub semnul întrebării, ci că valoarea strategică a unui aliat va depinde tot mai mult de capacitatea acestuia de a produce securitate, de a investi în apărare și de a construi parteneriate regionale.
Recomandările noastre
