Unele dintre primele cercetări asupra modului în care microplasticul afectează speciile de peşti din Noua Zeelandă au dezvăluit că microparticulele de plastic îşi pot croi drum prin mucoasa intestinală ajungând în ţesutul muscular al peştilor, a anunţat Institutul Naţional de Cercetare a Apei şi Atmosferei din Noua Zeelandă (NIWA), relatează Agerpres.

Experimentele confirmă ingerarea de către pești a microparticulelor de plastic

Experimentele efectuate de două masterande de la NIWA şi de la programul de studii postuniversitare în domeniul cercetării zonelor de coastă şi marine al Universităţii din Auckland au relevat că unele specii de peşti din Golful Hauraki ingeră mai multe microparticule de plastic decât altele, însă aproape 25% dintre peştii studiaţi prezentau microplastic în intestine.

Identificarea microparticulelor de plastic în eşantioane de intestin de peşte necesită echipamente de laborator specializate şi anumite protocoale pentru ca toate celelalte surse potenţiale de contaminare să poată fi eliminate.

În cadrul studiului, Devina Shetty s-a concentrat asupra a şase specii de peşti care se găsesc în mod obişnuit în Golful Hauraki. Microplasticul a fost identificat la 70 din 305 de exemplare de peşti din mai multe specii, inclusiv la calca, mai precizează sursa citată.

Rata de ingestie este mai ridicată la calcani

”Rata de ingestie mai ridicată la calcani ar putea fi cauzată de faptul că microplasticul se acumulează în sedimentele marine, care constituie o mare parte din dieta lor comparativ cu alte specii, sau s-ar putea explica prin faptul că probele de calcan au fost obţinute din portul Waitemata, mai aproape de Auckland, ca sursă potenţială de microplastic”, a explicat autoarea.

Veronica Rotman s-a concentrat asupra peştelui grenadierul albastru (hoki) de pe Coasta de Vest a Insulei de Sud, Strâmtoarea Cook şi Chatham Rise. Unul sau mai multe fragmente de microplastic au fost găsite în stomacul a 95% din cei 60 de peşti examinaţi, 90% dintre particulele identificate fiind fibre.

Veronica Rotman a finalizat, de asemenea, un experiment de zece săptămâni în acvariu în care peşti snapper au primit o dietă care includea microplastic pe bază de polistiren, în concentraţii diferite. Ea a descoperit că peştii hrăniţi cu o concentraţie mai mare de microplastic prezentau un risc mai mare de a avea astfel de fragmente în ţesutul muscular alb, se mai precizează în sursă.

Modificări inflamatorii, vasculare și structurale semnificative la nivelul intestinului speciilor, susține autoarea studiului

Autoarea studiului a observat, de asemenea, modificări inflamatorii, vasculare şi structurale semnificative la nivelul intestinului, chiar şi în condiţii de aport redus de microplastic – ”relevant pentru mediu” – ceea ce sugerează că leziuni similare se produc în sălbăticie. Afectarea la nivelul intestinelor s-a agravat proporţional cu nivelul concentraţiei de microplastic, 60% dintre peştii cu aport ridicat prezentând modificări semnificative.

”Microplasticul se găseşte în toate oceanele lumii, chiar şi în Antarctica, şi reprezintă o ameninţare unică pentru vieţuitoarele marine”, a subliniat Darren Parsons, cercetător la NIWA și Universitatea din Auckland.

Între 60% şi 90% din deşeurile care se acumulează în zonele de ţărm, ori la suprafaţa apei şi pe solul marin sunt alcătuite din plastic.