SCENARIU. Cu ochii pe text şi cu urechile pe scenă, Carmen Florescu, sufleor la teatru, îi ajută pe actori să-şi amintească de ce sunt pe scenă.

Blondă, firavă, dar plină de energie, sufleorul Teatrului de Re vistă „Constantin Tănase” a ajuns să înveţe, involuntar, toate piesele care se pun în scenă. Aşa cum spune, este o meserie foarte grea care îi solicită, pe lângă corzile vocale, toată atenţia. Asta pentru că, din spatele scenei, trebie să stabilească mai întâi o legătură emoţională cu actorul.

„Mi-a fost greu la început să urmăresc tot ce se întâmplă în spectacol, pentru că este orchestra care distrage atenţia, sunt pregătirile şi vânzoleala artiştilor care trebuie să intre, iar eu trebuie să fiu cu ochii pe text şi cu urechile pe scenă”, povesteşte Carmen Florescu puţin din munca de teatru. Program de voie

Nu întâmplarea a adus-o la Teatrul Tănase, ci încrederea în „aşa a fost să fie pentru mine”. După ani buni în care a lucrat ca secretară de platou în Tele - viziunea Română, Carmen a ales să se îndrepte către o activitate care să-i permită să aibă ceva mai mult timp liber.

„În televiziune lucram şi noaptea, pentru că era o emisiune, un serial şi nu mai era vreme de altceva. În ,84 am plecat la Teatrul Giuleşti. Am stat doi ani acolo, iar de 23 de ani lucrez la Teatrul Tănase”. Presiunea atmosferică aduce un spectacol bun

La teatru, sufleorul se comportă ca orice actor consacrat, care vine la repetiţii, ia pulsul scenei şi învaţă toate replicile din piesă: „La Revistă este, oarecum, puţin mai complicat decât la teatrul clasic. Trebuie să transmiţi mult mai mult actorului de pe scenă, trebuie să stabileşti, pe lângă legătura verbală, şi una non-verbală, adică psihologică. Artistul trebuie să ştie că eşti acolo şi că îi transmiţi energie pozitivă”.

Carmen este pricepută în karme şi energii pentru că, de doi ani, pe lângă a fi sufleor la teatru, este bioenergoterapeut particular, cu cabinet, atestate şi diplome. „Ştiu dinainte dacă va fi sau nu un spectacol bun, în funcţie de presiunea atmosferică”, spune sufleorul, convins că starea vremii poate fi responsabilă de farmecul actorilor în spectacol.

Mai mult, Carmen crede că sunt artişti care transmit energii pozitive şi sunt alţii care o sleiesc de vlagă la tragerea cortinei: „Îmi transmit foarte mult din starea lor. Dacă au energii negative, la sfârşit mă simt foarte obosită. Însă, actorii profesionişti sunt oameni de meserie care ştiu să întoarcă energiile pozitive de la mine spre public”. Printre actorii cu care lucrează excelent sunt şi Stela Popescu şi Alexandru Arşinel: „Suntem de 23 de ani împreună. Am început să ne simţim”.

A uita - de trei, patru ori în viaţă

Aşa cum spune Carmen, actorii nu uită des replicile, în schimb, mo mente de „ceaţă totală” au fiecare de cel puţin trei ori în carieră. „E ceea ce spunem noi blanc. Adică uiţi de ce eşti pe scenă, uiţi ce ai de spus, uiţi ce rol ai. Omul este om, nu este maşină. De aceea are pe cineva în spate pe care se poate baza. Mai im portant este că eu simt cu câteva se cunde înainte şi încerc să readuc actorul în spectacol, în momentul în care poate să lege totul, fără să se ştie în sală ce i s-a întâmplat”.

Cu textul în faţă, sufleorul are „biroul” în lateralul scenei şi mobilizează, de la trupa de balet până la membrii orchestrei pe care-i reduce la tăcere atunci când zdrăngăne înainte de gongul de începere. Pentru a se face auzită, Carmen şopteşte timbrat, un ton al vocii care se aude până în balconul teatrului. „Sunt meteodependentă. Se întâmplă ca în unele zile să mă simt mai solicitată, şoapta timbrată nu este auzită de actorul de pe scenă. Eu trebuie să împing mai mult spre el, el trebuie să împingă mai mult spre public”, explică sufleorul fenomenele care stau în spatele reuşitei mesajului artistic. RECUPERARE

Aerosoli de Marea Egee

Şoapta timbrată, modul prin care Carmen Florescu se face auzită pe scenă, printre râsetele din sală şi orchestra de pe scenă, îi solicită foarte mult corzile vocale. Pentru a nu rămâne fără voce, tratamentul pe care-l practică este pauza vocală.

„Mi-am cumpărat o casă în Grecia, pe malul Mării Egee. La fiecare două luni merg să fac aerosoli şi să-mi refac vocea. Nu vorbesc pentru că n-am cu cine şi nici nu ştiu limba greacă. Este cel mai bun tratament”, spune Carmen Florescu. Pentru următoarea vacanţă pe litoral, s-a apucat intensiv să vorbească limba din Olimp.