Cercetările arheologice au dezvăluit pentru prima dată practicile din Anglia medievală, folosite pentru protejarea oamenilor vii, împotriva celor care au decedat.
Rezultatele unor cercetări recente publicate în Anglia Istorică de către oamenii de știință de la Universitatea din Southampton arată primele evidențe potrivit cărora oamenii făceau tot posibilul ca morții să nu reînvie și să le facă rău celor vii - teorie încă vie în folclorul multor țări ale lumii.
Cercetătorii au descoperit în acest sens dovezi că unii oameni din Yorkshire, pe perioada Evului Mediu, se temeau atât de tare de morți încât le tăiau, spărgeau sau chiar ardeau oasele după moarte, pentru a se asigura că nu se ridică din mormânt, potrivit The Guardian.
Arheologiștii au studiat o colecție de oase umane excavate dintr-un cimitir care datează din secolele XI-XIV. Scheletele prezentau nenumărate urme de lovituri, care ulterior s-a descoperit că au fost făcute după deces.
După analiza a 137 de bucăți de oase, cercetătorii au constatat că urmele de lovituri sau tăieturi găsite pe cranii sau pe oasele din alte părți ale corpului au fost făcute în mod deliberat după moarte, ceea ce duce la concluzia că intenția a fost de a menține morții să reînvie și să răspândească boli sau să atace oamenii vii.
Simon Mays, biolog si cercetător a declarat: "Faptul că oasele rămase erau dezmembrate pentru a le împiedica să iasă din mormintele lor este cea mai plauzibilă. Dacă acest lucru este adevărat, avem prima evidență pentru această practică"
"Acest lucru arată o parte întunecată ale credințelor medievale și ne furnizează o dovadă cocludentă despre cât de diferite erau concepțiile de atunci față de cele de acum", a mai spus Mays.
Recomandările noastre
