Marie-Claire Carrère-Gée, ministrul delegat responsabil cu coordonarea guvernamentală, are deja de gestionat probleme spinoase între diferiții manageri de portofoliu din cadrul guvernului Michel Barnier.

Numirea lui Bruno Retailleau la Ministerul de Interne a dat rapid aripi apărătorilor duri pe probleme de migrație.

Două dosare o privesc în mod direct pe Geneviève Darrieussecq, ministrul sănătății, și vor servi drept barometre utile privind eficacitatea „coordonării guvernamentale”. În primul rând, viitorul ajutorului medical de stat (AME), obiectul tuturor manipulărilor simbolice în discursul marțial privind o selecție mai dură a accesului străinilor. O variație mai subtilă se va construi, fără îndoială, în discursul politic – și în practică – cu privire la locul esențial ocupat de medicii care dețin o diplomă eliberată în străinătate.

Sperietoarea AME, a cărei înlăturare ar împiedica diagnosticarea într-un stadiu incipient și ar întări recurgerea spontană la urgențele din spitale, costisitoare și copleșite, a fost deja discutată atât de către asociații, cât și de către profesioniștii din domeniul medico-social. Formula Federației Franceze a Spitalelor rezumă subiectul, evocând „o contradicție morală, de sănătate și economică”.

Medicii stărini prind în Franța resturile

Datele Consiliului Național al Ordinului Medicilor oferă informații elocvente asupra demografiei medicale în ansamblu, precum și a repartizării teritoriale a practicienilor, domeniu susținut astăzi în mare măsură de medici străini. Locul medicilor străini este crucial în acordarea îngrijirilor. La 1 ianuarie 2023, 234.028 de medici erau activi în Franța, din care 48,8% femei și 51,2% bărbați. Cei sub 40 de ani reprezintă 28,5% din forța de muncă, cei de 60 și peste - 31,1%. Vârsta medie a medicilor este de 50,5 ani. Medicii cu calificări străine ocupă un loc din ce în ce mai important în timp. În timp ce în 2010 ei reprezentau 7,1% din medicii activi, în 2023 ei reprezentau 12,5%.

Creșterea ponderii medicilor activi cu calificări în străinătate este deosebit de importantă în rândul specialiștilor în medicină sau chirurgie. Aceștia reprezintă 19,8% din medicii specialiști în chirurgie în activitate și 16,9% dintre medicii specialiști în medicină în activitate (excluzând medicii generaliști). România, Belgia și Italia sunt principalele trei țări din care provin medicii cu diplome obținute în Uniunea Europeană. Algeria, Tunisia, Siria și Maroc sunt principalele patru țări de proveniență a doctorilor cu diplome obținute în afara UE. Proporția medicilor activi cu calificări în străinătate este deosebit de mare în secțiile cu cele mai mici densități medicale, contribuind astfel la corectarea dezechilibrelor demografice și teritoriale.

Care sunt opțiunile

Cu toate acestea, există o abordare „cu dublă viteză” pentru medicii străini. Pentru ocuparea posturilor de stagiar, spitalele angajează practicieni cu diplome din afara UE ca „stagiari în exercițiu”, „colaboratori asociați” sau „asistenți asociati”. Acest tip de statut se caracterizează prin precaritate, salarii mai mici și un program supraîncărcat. Prezența acestor medici rămâne prost documentată. Suntem la curent și cu situații de ilegalitate, precum fenomenul medicilor străini angajați ca asistenți medicali, care rămân și ele greu de cuantificat.

Cetăţenii europeni se află într-o situaţie puţin diferită: directiva europeană din 1989, modificată de mai multe ori de atunci, prevede recunoaşterea reciprocă a diplomelor şi libertatea de stabilire şi exercitare a profesiei în ţările membre.

Acești medici străini ocupă cu precădere specialitățile spitalicești abandonate de medicii cu diplome franceze care preferă să profeseze în privat: anestezie-reanimare, psihiatrie, radiologie, chirurgie cardiovasculară, nefrologie și chiar UPU.

Punctul culminant al traseului acestor medici rămâne totuși înregistrarea în Ordinul Medicilor, care înseamnă acceptarea simbolică de către comunitatea medicală, dar și autonomie și libertate de practică.

Condițiile de practică pentru medicii care și-au obținut diploma într-o țară non-UE au fost relaxate în aprilie 2020, pentru ca aceștia să poată accesa posturi profesionale mai adecvate. Așadar, personalul spitalicesc „à la carte”, flexibil în funcție de context, ar putea deveni strategia de viitor a spitalelor franceze, specialiștii străini servind, în această logică, ca o „variabilă de ajustare”.

Lunile următoare vor arăta dacă și cum ministrul responsabil cu coordonarea guvernamentală va putea contribui la găsirea unor soluții acceptabile la nivel „moral, sanitar și economic” pentru aceste două probleme încurcate care privesc asigurarea îngrijirii și migrația.

sursa: RADOR RADIO ROMÂNIA / lemonde.fr