Primele sale încercări literare au fost publicate în volumul Lettres d'un royaliste savoisien, în 1793, cu o circulaţie clandestină, într-o Franţă ocupată, şi relevă dilema unui regalist politic pur într-o epocă a revoluţiei republicane.

A abandonat însă repede analizele politice în favoarea unei interpretări providenţiale a evenimentelor.

A scris lucrarea Considérations sur la France (1796), care punea în evidenţă noile explicaţii teologice despre Revoluţia franceză şi îi conferă reputaţia de apărător al tronului şi al altarului.

Scriitorul şi filosoful Joseph de Maistre s-a născut la 1 aprilie 1753, la Chambéry.

Şi-a luat diploma în drept la Universitatea din Turin. La fel ca tatăl său, a servit în Senatul de Savoia (echivalent cu Parlamentul francez) şi a fost numit senator în 1788.

Odată cu începutul războaielor revoluţionare, la 20 aprilie 1792, când Franţa a declarat război Austriei, Joseph de Maistre a servit ca diplomat în Lausanne (1793-1797) şi St. Petersburg (1803-1817).

Cariera sa politică a inclus şi serviciul de regent în Sardinia (1800-1803) şi în Piemont-Sardinia (1818-1821).

O figură cheie a contraluminismului, Maistre privea monarhia atât ca o instituție de drept divin, cât și ca singura formă stabilă de guvernare.

El a cerut restaurarea Casei de Bourbon pe tronul Franței și autoritatea supremă a Papei.

Maistre a susținut că respingerea raționalistă a creștinismului este direct responsabilă de dezordinea și vărsarea de sânge care a urmat Revoluției franceze din 1789.

Membru al lojii masonice de rit scoțian de la Chambéry din 1774 până în 1790, Maistre a favorizat inițial reforma politică în Franța, sprijinind eforturile magistraților din Parlament pentru a-l obliga pe regele Ludovic al XVI-lea să convoace Stările Generale.

În calitate de proprietar de terenuri în Franța, Maistre era eligibil să se alăture acelui organism și există unele dovezi că el a analizat această posibilitate.

Însă, a fost alarmat de decizia Stărilor Generale de a combina aristocrația, clerul și oamenii de rând într-un singur corp legislativ care a devenit Adunarea Constituantă Națională.

După adoptarea decretelor de la 4 august 1789, el s-a îndreptat în mod decisiv împotriva cursului evenimentelor politice din Franța.

Maistre a fugit din Chambéry când a fost preluat de o armată revoluționară franceză în 1792.

Citește toată POVESTEA pe Evenimentul istoric