Marile surprize ale alegerilor locale. Lecția umilinței în politică. Analiză

Marile surprize ale alegerilor locale. Lecția umilinței în politică. Analiză Dan Andronic, editorialist sursa: Arhiva EVZ

Surpriza n-a existat! Alegerile locale și europarlamentare s-au încheiat. Așa cum spuneam, nu s-au înregistrat mari surprize. Nicușor Dan a câștigat detașat, Alianța PSD-PNL a luat peste 50 la sută la europarlamentare. USR, plus sateliții, s-a luat de braț cu AUR pentru premiul celui mai slab partid.

La București, cum scriam de ieri, Nicușor Dan a mai luat un mandat, la distanță mare de locul doi, Gabriela Firea. Clotilde Armand va trebui să elibereze Sectorul 1 care nu prea s-a vrut eliberat de influența ei, la fel în Sectorul 2 unde Rareș Hopincă este noul primar. Performanța lui George Tuță este remarcabilă în condițiile în care useriștii s-au luptat pentru fiecare vot. Așa cum ne-au obișnuit, cu manevre mai puțin corecte, aproape de celebra “Maradona”. Reguli și legi încălcate, doar rezultatul contează!

Maradona nu este doar numele celebrului fotbalist argentinian. În România, există o metodă de înșelăciune cunoscută sub numele de "Maradona", utilizată de câteva decenii. În anii '90, metoda "Maradona" era folosită în tranzacțiile valutare de pe piața neagră. În timpul schimburilor valutare, escrocii îndepărtau bani din teancuri fără ca victima să observe. De-a lungul timpului, această metodă a evoluat, devenind cunoscută ca o înșelătorie în care victimele sunt păcălite de indivizi care se prezintă fals ca polițiști.

Printre surprize se mai pot adăuga victoria lui Virgiliu Nanu de la CJ Prahova, dar și independentul Mihai Polițeanu care a câștigat Primăria Ploieștiului. Înfrângerea lui Iulian Dumitrescu (Prahova) a lui Gheorghe Flutur (Suceava) intră în aceeași categorie. Exemplele pot continua, dar cum trebuie să vedem cam care este efectul alegerilor locale.

Ne puteți urmări și pe Google News

Sunt câteva lecții de învățat, nu e nici o surpriza

Una din ele a fost că lipsa de organizare și viziune nu poate fi suplinită de prezența unui lider (aparent) carismatic. Cazul lui George Simion, Cătălin Drulă, Dacian Cioloș și cu voia dumneavoastră ultima pe listă, Diana Șoșoacă demonstrează cum structuri politice cu potențial s-au dezumflat.

Alta ne arată că nu este suficient să construiești o alianță (cum este ADU) al cărei singur scop este să trimită câțiva "aleși" la Bruxelles într-una din puținele slujbe bine plătite în politică, sau să umpli lista de așa-zise personalități, cazul AUR, ca să iei votul oamenilor.

Absența unei dezbateri reale, în ultimii 34 de ani nu am asistat la o asemenea situație în care să nu vedem nici măcar o confruntare TV între candidați, lasă totul la îndemâna inteligenței artificiale. Nu cea inventată de savanți, ci cea pe care și-o închipuie politicienii că o au în capul lor. Pune toată greutatea în zona sordidului și a manevrelor de culise

Este o dovadă de aroganță, sancționabilă fie prin absența de la vot, așa cum s-a întâmplat extrem de vizibil în diaspora, fie prin votul-surpriza.

Se poate spune că surpriza este PSD!

Performanța PSD este indubitabilă, partidul lui Marcel Ciolacu demonstrând că rămâne singura structură politică capabilă să parcurgă coerent un ciclu electoral. Așa cum o face din 1990 încoace. Nu au avut o strategie genială, nu au avut candidați care să-ți taie răsuflarea, dar au avut un parcurs lin, profitând de toate slăbiciunile adversarilor. Totuși având ca țintă alegerile prezidențiale vor avea nevoie de mult mai mult. Un Mircea Geoană candidat independent sigur strică toate calculele unul prezidențiabil PSD.

Și acum ajungem la liberali. Performanță bună, dar sub așteptările (reale) din Modrogan. Pot spune că au depășit previziunile sondajelor, dar... Au pierdut câteva zone importante, fiefuri grele, în special președinții de consilii județene, ceea ce îi leagă și mai mult de PSD. Câștigurile nu sunt pe măsura pierderilor (reale).

PNL are nevoie de o revigorare doctrinară, de un discurs asumat pro-România, de revenirea la bazele politice care l-au făcut imbatabil în România interbelică. Nu mai au o dinastie a familiei Brătianu la conducere, dar au șansa unui loc gol în zona mândriei naționale. USR, AUR, Șoșoacă nu sunt decât niște clovni triști ai acestei scene politice, nu au fibra unui discurs care să te facă să te simți reprezentat în mod real.

PNL are potențial

Are, numai că trebuie să și vrea... Nicolae Ciucă are nevoie de oameni care să-i insufle mult mai mult curaj în abordarea abruptă a realității. Nu este politician abil precum Klaus Iohannis, tip La Force Tranquille, nu ar trebui să-și dorească să devină. Trebuie să rămână ceea ce este, un adevărat comandant. Care nu oferă surpriza, ci predictibilitatea și siguranța. Asta dacă vrea să aibă o șansă în alegerile prezidențiale.

Cea mai importantă lecție este cea a umilinței

Nu este sinonim cu a te umili, așa cum ar crede unii dintre dumneavoastră. Ci înseamnă ați recunoaște limitele, a asculta cu atenție vocea celor pe care îi reprezinți și să fii deschis la învățare și la schimbare.

Umilința în politică nu este un semn de slăbiciune, ci de putere și maturitate. Este o dovadă de normalitate. Politicienii care demonstrează că pot fi oameni normali pot crea un impact pozitiv durabil, favorizând o guvernare inclusivă și responsabilă. Într-o lume politică adesea dominată de ego și conflicte, umilința poate fi cheia pentru o conducere eficientă și empatică.