Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Mareșalul a cărui moarte a împietrit o țară acum 45 de ani. În Iugoslavia, prin anii 70, se spunea „Tito este nemuritor”!
Evident, Mareșalul era departe de a fi nemuritor fizic. A rămas însă, pentru „iugo-nostalgici” o legendă.
Mareșalul Tito - origine, controverse, ascensiune
Mareșalul de mai târziu s-a născut la 7 mai 1892, în Comuna Kumrovec, districtul Krapina-Zagorje în Croația. Atunci, actualul stat european era în componența Austro-Ungariei. Numele său la naștere, a fost Josip Broz. După tată, era croat, după mamă, era sloven. Era o familie mixtă, obișnuită în monarhia austro-ungară atunci. Așadar, Tito n-a fost sârb.
Înainte să fie încorporat,a lucrat ca mecanic și pilot de încercare la firmele Benz și Daimler, în orașele Munchen, Mannheim și Wiener-Neustadt. S-a întâmplat în perioada 1911-1913
Când i-a venit vremea să fie militar, a fost înrolat în KuK, Armata Austro-Ungariei, în 1913. A fost cel mai tânăr sergent-major adică subofițer din această forță militară europeană. A fost cantonat în Regimentul 25 Zagreb. Așa a ajuns să atace Serbia la 28 iulie 1914. S-a spus că un sat întreg de sârbi, de la copiii din leagăn și până la bătrâni a fost lichidat de soldații săi. Evident, după ce a condus războiul de partizani contra naziștilor, episodul a dispărut din biografia oficială. Asta, pentru că sârbii au ajuns să-l divinizeze în timpul vieții
Mareșalul Tito prizonier la ruși. Intrarea în mișcarea comunistă. S-a mai întors din Rusia bolșevică?
Căzut prizonier pe frontul din Galiția în 1915, mareșalul de mai târziu aderă la cauza comunistă. După trei ani de prizonierat și de instrucție politică de lagăr, revine în nou-creata Iugoslavie. A activat mai mulți ani în ilegalitate, urcând în ierarhia Partidului Comunist Iugoslav, ilegal. În 1937, devine liderul partiduluil bucurându-se de încrederea lui Stalin.
Circulă legende urbane cum că mareșalul Tito de mai târziu nu s-ar mai fi întors din Rusia bolșevică, murind acolo. S-a spus că un ofițer sovietic care îi semăna foarte mult i-ar fi luat identitatea și ulterior, după Al Doilea Război Mondial s-ar fi răzvrătit contra lui Stalin. Evident, este o pură speculație.
Eroul partizanilor și lider pe viață al Iugoslaviei comuniste
După 6 aprilie 1941, când Iugoslavia a fost invadată de Germania nazistă, mareșalul devine lider de partizani. Bătăliile de la Sutjetska și Neretva îi aduc gloria. Bani grei sunt puși pe capul său și scapă la limită de încercuirea nazistă. I se spunea „Walter” și „Tito”. Va adopta oficial acest nume de ilegalist și se va numi Josip Broz Tito.
După război, mareșalul a devenit lider de necontestat al Iugoslaviei, A condus Iugoslavia din 1944, dar Președinte efectiv a fost din 1953. Zece ani mai târziu, Iugoslavia era federație socialistă iar mareșalul Tito era președintele ei pe viață.
Moartea „semizeului” balcanic
Încă din 1979, starea de sănătate pe care o avea mareșalul Tito s-a șubrezit. A suferit chiar amputarea unui picior pe fondul unei cangrene. Având probleme grave cardio-vasculare, Tito a fost internat la Lubljana, în Slovenia la un Institut Medical din capitala Sloveniei. Aici a fost internat în Secția de Chirurgie Cardio-Vasculară.
A decedat pe 4 mai 1980, la ora 15.o5.
Funeraliile de stat, cel mai mediatizat eveniment mondial al anului 1980
Mareșalul, prin moartea sa, a cutremurat Iugoslavia. „Trenul Albastru”, trenul lui personal, a făcut ultima cursă din Lubljana la Belgrad, în cadrul funeraliilor de stat care au durat în perioada 4-8 mai 1980.
Sute de șefi de stat și de guverne din întreaga lume i-au adus un omagiu. Pe 4 mai, când s-a anunțat oficial decesul său, prezentatorul televiziunii de stat iugoslave a izbucnit în plâns. Dincolo de regia tipică unui regim comunist, mai relaxat, dar dictatorial totuși, mareșalul a fost plâns sincer de mulți cetățeni ai fostei Iugoslavii.
A fost înmormântat la mausoleul său numit Casa Florilor din Belgrad, la 8 mai 1980.
