Editura Corint a organizat, ieri, la penitenciarul Jilava, o expoziţie de carte cu vânzare, iar titlurile care le-au făcut cel mai mult cu ochiul deţinuţilor au fost cele din domeniul juridic.

Deţinuţii de la penitenciarul Jilava au fost invitaţi, ieri dimineaţă, să investească în lectură şi, totodată, au fost îndemnaţi să expună obiectele de artizanat pe care le-au creat în închisoare de dragul artei, fără posibilitatea de a le vinde.

"Acţiunea de astăzi (ieri - n.r.) este inedită pentru penitenciarul Jilava. Grupul editorial Corint a avut ideea să organizeze o prezentare de carte cu vânzare pentru angajaţii penitenciarului şi pentru deţinuţi, iar volumele au preţuri reduse cu 25%. Pe lângă această prezentare de carte, am organizat o prezentare de obiecte realizate de către deţinuţi în cadrul programelor socio-educative, care au ca scop final pregătirea pentru reintegrarea cu succes a deţinuţilor în societate după executarea pedepselor", descrie evenimentul subcomisarul Cristian Micu, purtătorul de cuvânt al penitenciarului Jilava.

Cele două expoziţii au fost găzduite de "clubul" deţinuţilor, aşa cum este denumit corpul de clădire în care îşi desfăşoară activităţile artistice. Pe câteva mese au fost expuse operele de artă şi obiectele de artizanat făurite de puşcăriaşi în timpul liber: machete de corăbii realizate cu o minuţiozitate de orfevrier, vaze şi lebede frumos colorate create cu ajutorul tehnicii origami, icoane pictate şi felicitări decupate din care se ridicau tot felul de forme atunci când sunt deschise.

Acordeon şi laptop

În sală sunt prezenţi doar membrii programelor de creaţie. Ceilalţi deţinuţi urmează să vină după ce vor fi aduse şi cărţile, ceva mai târziu. Atmosfera este însufleţită când de un deţinut care îşi plimbă cu repeziciune degetele pe clapele unui acordeon, când de melodiile care răsună din boxele la care este conectat un laptop. Publicul este însă foarte restrâns: o mână de jurnalişti şi gardienii. Obiectele expuse nu sunt de vânzare.

"Nu există încă o metodologie pentru comercializarea acestor articole. Se lucrează însă la asta, astfel că sperăm ca în viitorul apropiat să fie elaborată. Dacă ar exista suportul legal pentru a putea vinde lucrările realizate de deţinuţi ar putea avea şi penitenciarul un beneficiu", explică Micu felul în care deţinuţii sunt condamnaţi la principiul "artă pentru artă".

Puşcăriaşii s-au resemnat însă cu ideea. Mahmet, un deţinut condamnat la zece ani de închisoare pentru tâlhărie şi care mai are de ispăşit un an şi jumătate din pedeapsă, şi-a luat gândul de la un eventual profit. El spune că ar vrea să doneze "felicitările tridimensionale" pe care le realizează unor copii cu dizabilităţi, unor orfani sau unor bătrâni din aziluri.

Nici lui Gianni, un italian condamnat în România pentru trafic de droguri (haşiş), nu-i stă gândul la bani. În curând îi va fi analizată cererea de eliberare condiţionată şi speră că machetele de corăbii de piraţi pe care le-a realizat îl vor purta în afara gratiilor mai devreme.

Participarea la programele socio-educative este un semn de bună purtare şi reprezintă o mărturie a dorinţei deţinuţilor de a se reintegra în societate.

Goblenuri terapeutice

Izolat de restul deţinuţilor, un bărbat în vârstă lucrează la un goblen, aşezat la o masă. Dacă n-ar fi fost gardienii, sârma ghimpată şi zidurile de afară, ai crede că e un pensionar care încearcă să-şi ocupe încă o zi tihnită. De fapt, Alexandru Brăgădireanu, condamnat în 1995 la 20 de ani de închisoare pentru că şi-a ucis concubina, coase goblenuri pentru a-şi îndulci detenţia.

"Am început să lucrez la goblenuri în închisoare din 2004. Fac asta mai mult în scop terapeutic. Stresul închisorii îşi pune la un moment dat amprenta şi ai nevoie de o ocupaţie. Eu, fiind o persoană cu dizabilităţi, încadrată cu handicap grav, m-am orientat spre goblenuri. Îmi şi place, îmi distrage atenţia de la tot ce înseamnă închisoare", povesteşte Brăgădireanu cum a ajuns să ia acul în mână.

"Opa, acu-i acu, să vedem ce-o să zică urşii când o să afle că nu-i vorba de cărţi de joc", spune un deţinut mucalit, ridicându-se brusc. A sosit maşina cu cărţi, iar deţinuţii trebuie să le aducă pe mesele din "club". Deţinutul este Cristian Ionaşcu, fost redactor la revista "Ioana", care a fost condamnat anul trecut la cinci ani de închisoare, pentru înşelăciune, după ce în 1999 înfiinţase un site de plasare a forţei de muncă. Judecătorii l-au acuzat că ar fi cerut bani în avans pentru a le oferi unor oameni locuri fictive de muncă, însă Ionescu susţine, la fel ca restul puşcăriaşilor, că este nevinovat. Mai spune că, paradoxal, la revista "Ioana" se ocupa de rubrica de carte. Vrea să cumpere un volum de la Editura Corint, pe care să i-l dea cadou soţiei.

"Ia cu poze"

După aranjarea cărţilor, îşi fac apariţia şi restul deţinuţilor. De cel mai mare succes se bucură zona cărţilor de drept: "Codul penal", "Codul civil", "Interogatoriul – Psihologia confruntării în procesul judiciar". Toţi se uită, puţini cumpără. "Neavând dreptul să aibă bani fizici, deţinuţii au conturi cu diverse sume de bani, aduse de familie sau provenite din munca prestată (în jur de 300 de lei pe lună). Dau comandă de titluri de cărţi, unitatea virează banii, iar editura trimite ulterior cărţile", explică Micu cum se cumpără cărţile la închisoare.

"Dau 3.000 de gabori pe 30 de femei / Care să strige tare «Uzzi -şi bate joc de ei / Ziariştii în continuare prestează despre noi / Nu ne-aţi făcut voi, v-am făcut noi pe voi". Deţinuţii din spate, care pun muzică pe laptop, şi-au făcut curaj şi, după câteva piese de AC/DC şi Rammstein, au pus şi una de BUG Mafia.

Un gardian cu burtă şi lanţ de aur la gât îi spune unui deţinut: "Ia cu poze, că astea-s pentru tine, idiotule!"

Timpul pentru răsfoit s-a încheiat, iar puşcăriaşii se întorc în celule. "Stresul închisorii îşi pune la un moment dat amprenta şi ai nevoie de o ocupaţie.“ ALEXANDRU BRĂGĂDIREANU, deţinut

OPERE ÎNCHISE

Ce au cumpărat deţinuţii

Nu doar volumele de drept, ci şi cărţile de ficţiune şi dicţionarele au avut trecere în rândul puşcăriaşilor de la penitenciarul Jilava. Un tânăr îmbrăcat în trening şi adidaşi verzi a cumpărat romanul "Ţara lui Dumnezeu", al britanicului Ross Raisin, motivând că nu se găseşte la biblioteca închisorii şi explicând că are noroc că primeşte bani de acasă. "Avem biblioteca penitenciarului, cu un fond de carte de aproape 6.000 de titluri, dar din păcate nu la standarde foarte bune: cărţile sunt vechi şi deteriorate", explică subcomisarul Micu.

Un alt deţinut, condamnat pentru fraudă bancară, fals şi uz de fals, a cumpărat un dicţionar român-englez. "Pe mine m-au prins în SUA prin Interpol, vreau să-mi îmbunătăţesc engleza", şi-a explicat deţinutul alegerea.