Participarea sportivilor nord-coreeni la Jocurile Olimpice organizate de țara rivală din Sud și delegația de majorete fermecătoare care i-a însoțit au cucerit Occidentul, oferind o imagine mai „umană” a regimului de la Phenian. Realitatea din spatele imaginii idilice este cumplită

Kim Hyung-soo (54 de ani), a fugit în Coreea de Sud în 2009, împreună cu fiul său, un schior de performanță care a participat la campionatul național nord-coreean. Tatăl este acum copreședinte al unei organizații neguvernamentale care are ca obiect de activitate sprijinirea celor fugiți din Coreea de Nord. Fiul său lucrează pentru o „mare companie” în orașul Suwon, probabil Samsung, care își are aici sediul.

„Sportivii și antrenorii sunt sclavii lui Kim și ai regimului nord-coreean”, a declarat Kim Hyung- soo pentru Bloomberg. „Aceasta, deoarece, în Coreea de Nord, Kim Jongun și regimul reprezintă lumea întreagă. Inclusiv sportivii și majoretele. Toți sunt sclavii lui Kim.”

Lee So-yeon (42 de ani) este o fostă membră a unui ansamblu muzical al armatei și a fugit din „Paradisul lui Kim” în 2008. Acum conduce o organizație care ajută femeile ce evadează din Nord să se adapteze la viața din Coreea de Sud și oferă tratamente celor care suferă de tulburări de stres post-traumatic.

Dezvăluirile făcute de Lee sunt teribile: „Ansamblul artistic nord-coreean a venit aici și a interpretat dansuri și cântece; văzut din afară ar putea părea un spectacol șic”, a declarat fugara pentru Bloomberg.

„Cu toate acestea, ele sunt obligate să meargă la petreceri și să ofere servicii sexuale. Participă la petrecerile Biroului Politic al Partidului și trebuie să se culce cu cei de acolo, chiar dacă nu doresc. Asemenea violări ale drepturilor omului se întâmplă, femeile fiind forțate să facă cu trupurile lor tot ce li se spune.”

​

La întoarcere, sportivii și majoretele sunt „dezintoxicați”

Kim Jung-bong (61 de ani) a fost spion sud-coreean și al Consiliului Național de Securitate. Acum, este profesor în domeniul securității și politicii externe la Universitatea Hanzhong.

El a dezvăluit pentru Bloomberg că și la revenirea în țară există un fel de tratament de „dezintoxicare”: „Când sportivii se întorc la Phenian, sunt duși să vadă cele mai frumoase clădiri din oraș. Regimul din Coreea de Nord încearcă să le implanteze în minte ideea că tot ce au văzut în Coreea de Sud nu era chiar atât de minunat. Apoi sunt trimiși la o școală politică sau într-un sistem politic de educație pentru una până la trei luni. Ei numesc asta ‘educație morală’.”

La începutul Jocurilor Olimpice, când Occidentul nu mai prididea să-și exprime încântarea față de farmecele sorei dictatorului de la Phenian, Kim Yo-nam, și ale majoretelor nordcoreene, politologul Ian Bremmer scria pe Twitter: „Ansamblul de majorete al Coreei de Nord reprezintă un spectacol uimitor. Însă ele sunt sclave ale unui regim criminal. Este cel mai sfâșietor lucru pe care îl vedem la aceste Jocuri.”

„Au luat în valiză un pumn din pământul patriei”

Ansamblul național de majorete este o instituție importantă în Coreea de Nord, iar fetele membre sunt alese cu atenție după criterii în care aspectul și talentul se amestecă cu loialitatea față de regim. Li se mai spune „Armata de frumuseți”. Ri Sol-ju, care a intrat în ansamblul de majorete la vârsta de 16 ani, a devenit soția lui Kim Jong-un.

Han Seo-he, o fostă majoretă, a explicat pentru BBC că trupa sa avea o importantă misiune ideologică: „Trebuia să promovăm ideologia Juche (care afirmă că socialismul nord-coreean trebuie să se sprijine pe eforturile proprii -n.r.). Eram luptătoare pe frontul ideologic. Trebuia să mergem în inima inamicului și să arătăm cât de mândre suntem. Trebuia să arătăm că suntem mai bune decât alții.”

Cu sinceritate, Han își mărturisește naivitatea de odinioară: „Eram destul de mândră și credeam că asta trebuia să facem.”

Fata își amintește că înainte de fiecare plecare „în afară” li se făcea un „antrenament ideologic” care dura trei luni. „Ni se spunea să nu fim uimite sau șocate de lumea necunoscută și că nu trebuia să ne uităm patria nici măcar pentru un minut. Nu trebuia să uităm că ne aflam acolo pentru a-l onora pe generalul Kim.”

Și tânăra Han își continuă dezvălurile halucinante: „Unele dintre colegele mele mi-au spus că, deoarece nu doreau să își uite țara, își vor lua în valiză o mână de pământ de acasă.” O altă colegă și-a luat în bagaje „un portret al lui Kim Jong-il (tatăl actualului dictator) înfășurat în mătase roșie.”