Majadahonda - 13 ianuarie 1937 și apoteoza legionară. Cum a reușit un crâmpei de război civil pe tărâm spaniol să fie „declic-ul” care a generat explozia de simpatie legionară.

Am aflat de Majadahonda în copilărie, prin 1990. Atunci, în ziarele românești începuseră să fie publicate povești despre anticomuniști. Nu conta că erau legionari mulți dintre ei. Noua ordine postdecembristă dăduse „verde” (nicio aluzie la culoarea legionară!) descătușării unor energii. Evident, nu din dorința de conciliere cu trecutul ci pentru a se vedea cum stătea România la capitolul „legionari”.

Cu timpul, citind cât mai mult, am ajuns la o concluzie. Majadahonda a fost pentru propaganda legionară ce fusese „Grivița 1933” pentru propaganda comunistă. Adică motorul propagandistic „turat la blană pe autostrada Istoriei”. Dar cine fuseseră eroii momentului și ce a fost la Majadahonda la 13 ianuarie 1937?

Majadahonda  -   delegația românească s-a înrolat la Toledo și a ajuns pe frontul de la Madrid

Ionel Moța și Vasile Marin au fost doi legionari care s-au aflat în Spania într-o delegație de 8 persoane cu ocazia unei ceremonii. Au ajuns în Spania la 24 noiembrie 1936. Au dorit să înmâneze la Soria, generalului spaniol José Moscardó Ituarte sabia de onoare a Legiunii. Delegația văzând  luptele dintre trupele Generalului Francisco Franco și Brigăzile Internaționale susținute de Stalin în Războiul Civil Spaniol a decis să se alăture cu toții efortului lui Franco. S-au înrolat la Toledo.  Au avut mai multe misiuni de luptă în cadrul Companiei 21. Juan Yagüe, comandantul Companiei era numit „măcelarul din Badajoz” pentru că a ucis mii de soldați republicani chiar și răniții din spitale, contrar legilor războiului. Cei 8 români au luptat pe frontul de la Madrid. Au încheiat instrucția de trei săptămâni la 19 decembrie 1936. Au primit botezul focului la Boadilla del Monte. Apoi au participat la lupta-atac de la  Las Rozas,  ce viza preluarea controlului asupa Autostrăzii Coruña. Apoi au ajuns la Cerro de la Radio din Majadahonda.

La 13 ianuarie 1937, un atac al Brigăzilor internaționale asupra a lovit crunt poziția (de apărare a unui post de radio, Madrid-Argentina, fondat la 1929) unde se aflau legionarii români. Prințul Cantacuzino șeful grupului i-a descoperit morți pe cei doi români, Moța și Marin Fuseseră uciși de explozia unui obuz.

Ionel Moța și Vasile Marin

Ionel Moța era din Orăștie, se născuse în 1902. A fost un jurist cu studii la Paris, la Iași și la Grenoble. A fost fondator al Legiunii. Ionel Moța ucisese un fost legionar, pe Aurel Vernichescu, la  28 martie 1924. A fost achitat ca și Corneliu Zelea Codreanu mai târziu. Vernichescu spusese autorităților că grupul lui Codreanu plănuia să fie  executați şase miniştri  (George Mârzescu era printe ei), bancherii Aristide şi Mauriciu Blank, directorii ziarelor de stânga „Dimineaţa”, ”Adevărul şi Lupta”, marii rabini din țară. Vasile Marin s-a căsătorit cu sora lui Codreanu.

Vasile Marin era din București și se născuse în 1904. Național-țărănist la început, până în 1932, licențiat în Drept, s-a înrolat în Mișcarea Legionară. Deși legionar, s-a căsătorit cu o fată medic, a cărei mamă fusse evreică convertită la creștinism.

Mahadahonda - apoteoza lui Moța și Marin. Ruta trenului mortuar

Trupele franchiste au respins atacul Brigăzilor Internaționale. Corneliu Zelea Codreanu a aflat vestea morții la Majadahonda a celor doi legionari. Aceștia au fost duși la Toledo. Codreanu a cerut ca delegația să revină acasă. După ce trupurile au fost cintite cu slujbă religioasă și onoruri militare, ele au fost puse în tren și duse spre granița cu Franța, spre Germania, Polonia . Trenul a ajuns în România și a oprit în gări românești precum Cernăuţi, Roman, Bacău, Târgu-Mureş, Cluj, Orăştie, Sibiu, ajungând la București.  Slujba de înmormântare a avut loc la Biserica Sfântul Ilie Gorgani la 13 februarie 1937. Trupurile lor au fost duse la cimitirul din Bucureștii Noi.

Propaganda legionară a avut efect major. Participarea unor diplomați străini la funeralii aproape că era să determine căderea Guvernului. Codreanu a instituit „Ordinul Moța-Marin”. Legionarii învățau „Jurământul Moța -Marin”. Legionarii reproduceau la orele de pregătire cuvintele lui Ionel Moța: „bolșevicii au tras cu mitraliera în chipul lui Hristos”.

Moartea celor doi și apoteoza lor au dus la succesul în alegeri al legionarilor care au ajuns la alegerile din 20-22 decembrie 1937, să fie al treilea partid ca număr de voturi.

Monumentul de la locul morții lui Moța și Marin edificat în 1970 și încercările eșuate de a-l demola

Pe locul unde au murit cei doi, la Majadahonda, s-a pus de către legionarii în exil, o cruce modestă de piatră, înconjurată cu patru piloni mici, uniți cu lanțuri.  Sergio Cifuentes, secretarul general al Asociației „Hispano Rumana Majadahonda” a desenat cum trebuia să arate monumentul. El a fost planificat a fi edificat în spatele cimitirului orașului, în apropierea drumului care duce la  Boadilla del Monte.  Legionarii români din exil au tocmit un arhitect,  Luciano Diez-Canedo care a proiectat și a supravegheat ridicarea monumentului în perioada 1 iulie-13 septembrie 1970. Monumentul s-a ridicat cu ajutorul cotizațiilor legionarilor dar și cu sprijnul dictatorului Franco. La inaugurare, a participat inclusiv Horia Sima, succesorul lui Codreanu la comanda Legiunii.

Monumentul  este compus dintr-un obelisc central cu cruce în vârf flancat de două „m” la stânga și la dreapta, ca inițiale ale celor doi morți, Moța și Marin.

Inscripția de pe obelisc este redactată în spaniolă:

„Homenaje a Ion Mota y Vasile Marin. Caídos por Dios, España y Rumania 13. 1. 1937”

În traducere: „ Omagiu lui Ion Moța și Vasile Marin. Căzuți pentru Dumnezeu. Spania și România. 13.I 1937”

Terenul a fost cumpărat de o entitate privată de la o proprietăreasă spaniolă, persoană fizică. A fost nevoie de nivelare și acoperire a tranșeelor care încă mai erau vizibile atunci. Monumentul legionar de la Majadahonda este mereu mâzgălit cu inscripții anti-fasciste.

Câmpul deschis de atunci este ocupat astăzi de copaci.

Clădirea radio-ului a fost demolată prin 2018. În 2015, autoritățile locale spaniole au votat demolarea monumentului dar el era pe proprietate privată.  Legea Memoriei Istorice din 2007 a permis spaniolilor să demoleze monumentele franchiste, mai puțin mausoleul din „Valea celor Căzuți”. Rămășițele dictatorului Franco, mort în 1975, au fost exhumate în 2019, pentru ca „Valea celor Căzuți” să fie locul unei „reconcilieri naționale”.