Cum a fost judecată conducerea PCR după Revoluţie? Un magistrat celebru a vorbit: „Recurs cerut de la un telefon public…” Exclusiv EVZ
Editura Evenimentul si Capital

Cum a fost judecată conducerea PCR după Revoluţie? Un magistrat celebru a vorbit: „Recurs cerut de la un telefon public…” Exclusiv EVZ

Generalul Ion Panaitescu
Autor: | | 7 Comentarii | 12309 Vizualizari

Procesul fostei conduceri a Partidului Comunist i-a țintuit pe români în fața televizoarele la începutul anilor ’90. Deși procesele au născut pasiuni și dezbateri aprinse, românii fiind atunci în situația de a dori pedepse cât mai grele, o dată cu trecerea timpului lucrurile au început să fie analizate cu mai multă detașare. Au fost, totuși, oameni care în acea perioadă au fost puși să împartă dreptatea pentru personaje pe care strada le condamnase înaintea legii. Unul dintre ei este generalul Ion Panaitescu, fost judecător și procuror militar, care între primăvara anului 1990 și 25 martie 1991 a făcut parte din completul de judecătă al lotului CPEX. El a povestit pentru Evenimentul Zilei ce pedepse au cerut conducătorii statului din acea perioadă, cum se exercitau presiunile asupra magistraților, dar și cum s-a reușit un fapt unic în analele justiției: declararea unui recurs de la un telefon public de pe Aeroportul Otopeni

- Evenimentul Zilei: Ați fost unul dintre cei doi magistrați care au judecat, la începutul anilor 90, fosta conducere a Partidului Comunist, așa numitul „lot C.P.E.X.”. Cum ați ajuns să judecați acel dosar?

- Ion Panaitescu: Eu eram președintele Tribunalului Militar București și, în același timp, judecător detașat la Tribunalul Militar Teritorial încât, astfel am format, împreună d-l col. magistrat Gheorghe Ciubotaru, - președinte - și încă trei asesori populari, completul care a soluționat în primă instanță suspomenita cauză. Președintele Tribunalului Teritorial era generalul Ioan Nistor - fost membru al completului de judecată de la Târgoviște - unde, alături de colonelul magistrat Gică Popa i-a judecat, în primă instanță, pe Nicolae și Elena Ceaușescu.

De altfel, Nistor și-a repartizat spre soluționare și Dosarul C.P.Ex. numai că, la primul termen de judecată a fost recuzat de către inculpați după ce se umpluse de glorie nepieritoare în „luptele contra comunismului” la Târgoviște, în ziua de Crăciun a anului 1989.

- EVZ: - Au existat presiuni pentru a da o anumită sentință?

- Ion Panaitescu: Trebuie să plecăm de la premisa că pe vremea aceea, dar și pe vremea asta, procesele mari, procesele în care erau antrenate niște nume importante din politică și alte domenii, erau supravegheate, cum s-ar zice astăzi, ca niște câmpuri tactice. Nu îmi fac nicio iluzie că astăzi ar fi altfel. De altminteri, domnul general Dumbravă de la S.R.I. a și spus „câmpul tactic pentru noi este și aria și pretoriul instanțelor de judecată și noi urmărim cauza până când soluția rămâne definitivă”. Prin urmare, procesul lotului CPEx era supravegheat.

- EVZ: În ce mod era supravegheat?

- I.P.: Era supravegheat mai cu discreție, cu mijloace mai delicate, dar pe măsură ce ne apropiam de pronunțare, presiunea creștea. Adică trebuia să-i raportăm d-lui g-ral Nistor ce s-a întâmplat în fiecare ședință de judecată, fiindcă dumnealui - numit în funcție de către ministrul justiției Teofil Pop îi raporta - dacă avea ce - și nu prea avea! - de urgență acestuia iar Pop raporta pe scară ierarhică. Mai eram supravegheați și prin intermediul unor ziariști. Ca și acum, acolo unde organul de „sinceritate” găsește de cuviință. Eram eroii principali într-un film cu proști. Nu e nimic nou sub soare.

- EVZ: Nistor vă chema la discuții despre proces?

- I.P.: La înaintare era dl col. Ciubotaru - mai experimentat, dumnealui se ciorovăia cu Nistor, care îi cerea să îi raporteze ce am făcut în fiecare zi și ce urma să facem a doua zi. La un moment dat, Ciubotaru i-a spus lui Nistor că el este terț în raport cu cauza, dar dacă este atât de interesat de tot ce întâmplă în Dosar, poate consulta condica de ședință unde, în treacăt fie spus, nu se prea găseau detalii de raportat. Astfel, a fost pus punct discuției, ocazie cu care „administrația” și-a dat seama că nu poate exercita un control efectiv asupra completului de judecată. Asta era pentru „Ei” o noutate, însă nu foarte plăcută.

- EVZ: V-au afectat aceste influențe?

- I.P. În aceste condiții, eram destul de iritați fiindcă și așa aveam destulă presiune publică. Noi judecam în complet de cinci, doi magistrați și trei asesori populari, pentru că încă nu se schimbase Legea de organizare judiciară. Asesorii populari erau întotdeauna mai mulți decât judecătorii ca, la caz de nesupunere să-i majoreze. Erau dosare în care potrivit legii, trebuia pronunțată o hotărâre, numai că potrivit altor comandamente decizia trebuia să fie opusă.

- EVZ: Ce s-a întâmplat după refuzul lui Ciubotaru?

- I.P.: S-a trecut la planul B: controlul asupra mea. Această dirijare delicată se exercita tot de către ministrul justiției, Pop Teofil - fiindcă tot dumnealui mă numise și pe mine președinte de Tribunal - și prin șeful Direcției Instanțelor Militare, generalul Șerbănescu. Între timp s-a schimbat conducerea ministerului Justiției, a plecat Teofil Pop președinte la Curtea Supremă de Justiție, iar în locul dumnealui, după alegerile din 20 mai 1990, a venit Victor Babiuc ministru. Am discutat cu Babiuc în legătură cu pedepsele care trebuie aplicate și l-am lăsat să creadă că facem ca el.

- EVZ: Ce v-a cerut mai exact Babiuc?

- I.P.: M-a chemat la el și mi-a zis să le dau 20 de ani de pușcărie. L-am întrebat „pentru ce fapte?, că eu le dau că nu dau de la mine”.

- EVZ: Și care a fost răspunsul lui?

- I.P.: Pentru omor deosebit de grav mi-a zis Babiuc. I-am zis: „Am înțeles, nicio problemă, dar respectuos vă atrag luare aminte că eu nu le-am văzut pe Susănica Gâdea sau pe Lina Ciobanu, ori pe Ana Mureșan, în fine, pe niciunul dintre nefericiții de inculpați trăgând cu mitraliera în popor”. Potrivit legii, autor este cel care săvârșește în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală. Cum puteam eu să scriu că oamenii aceia erau autori, când nu ei erau autorii?

- EVZ: Ce v-a spus în aceste condiții?

- I.P.: Mi-a zis să găsesc eu o soluție, numai să îi condamn. I-am zis că văd eu ce fac, dar găsesc o soluție. L-am întrebat cine mă protejează pe mine după acea sentință. Și îmi zice: „Păi noi te protejăm”. L-am întrebat cine este acel „noi” și mi-a răspuns arătând cu degetul în sus.

- EVZ: Ce v-a oferit în schimbul unei sentințe comandate?

- I.P.: Am insistat și l-am întrebat ce înseamnă protecție, că să știu și eu ceva clar. Deja eram în stadiul în care târguiam destinul unor oameni. Mi-a spus: „Bine, te facem general și te numim judecător la Secția Militară a Curții Supreme”. Se întâmpla în 1991.

- EVZ: Erați unul din cinci membri ai completului. Cu ceilalți ce urma să se întâmple?

- I.P.: I-am zis că sunt de acord, dar l-am întrebat ce se întâmplă cu colegul meu. Mi-a promis și pentru el o avansare, am bătut palma și am plecat. L-am lăsat să creadă că m-a convins, altminteri, scăpam procesul din mână, pentru că - cine știe?; parcă poți să știi? - i-ar fi determinat pe cei trei asesori să ne majoreze. I-am zis că rezolv eu și cu asesorii, ca să nu risc să îi caute pe cei trei ca să se asigure.

- EVZ: Dar asesorii aveau studii juridice?

- I.P.: Nu, în cazul procesului despre care vorbesc era vorba de trei militari. Ei, săracii, nu aveau nicio vină, erau de alte arme și specialități militare încât nu înțelegeau nimic din ce se întâmplă.

- EVZ: Ce ați făcut după discuția cu Babiuc?

- I.P.: Am zbughit-o direct la dl col. Ciubotaru acasă - în Piața Constituției, i-am spus ce s-a întâmplat și el mi-a zis să nu mă mire că în același mod fusese abordat și el de către Pop Teofil - după ce devenise președintele Curții Supreme de Justiție.

- EVZ: Se apropia pronunțarea sentinței ...

- I.P.: Ar fi bine să se rețină lucrul acesta. Pe 25 decembrie a fost executat cuplul Ceaușescu. Noi am planificat ședințele astfel încât să pronunțăm sentința de Bunavestire sau, cum se mai zice pe la mine în Vorniceni, de Blagoveștenie, care cade întotdeauna pe 25 martie. Și așa ne-am pronunțat. Noi am zis:

„Să dea Dumnezeu ca această sentință dată în Procesul C.P.Ex. să constituie punctul de plecare al unei noi epoci în justiția română, să fie Bunăvestirea unei alte Justiții!”, fiindcă prea ne făcusem de râs cu procesul de la Târgoviște și cu alte procese politice care i-au premers.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: EVZ Special

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
fanatik.ro
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
playtech.ro
unica.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate