De-a lungul și de-a latul Pământului oamenii se salută când se întâlnesc sau când se despart. Ziua mondială a salutului este marcată la 21 noiembrie, fiind inițiată în anul 1973 de frații Brian și Michael McCormack din Omaha, statul Nebraska, SUA.
Ziua mondială a salutului a fost susținută de personalități publice, lideri religioși, laureați ai Premiului Nobel pentru Pace și de 180 de țări. A fost sărbătorită pentru prima dată în contextul conflictului, din octombrie 1973, dintre Egipt și Israel, ea constituind o formă de protest nonviolent la adresa războiului.
Forma de salut este influențată, peste tot în lume, de varietatea de culturi, având diferite semnificații. De exemplu, dacă japonezii se înclină, iar britanicii spun doar "bună ziua" și își dau mâna, în Tibet este foarte politicos să scoți limba atunci când întâlnești pe cineva pentru prima dată. Francezii, în schimb, pe lângă strânsul mâinii, se sărută pe ambii obraji. În timp ce în Botswana, oamenii își ating palmele ușor, dar nu le strâng, în Cambodgia, se lipesc palmele, ținându-le apropiate de piept. Cu cât palmele se ridică mai sus, cu atât respectul arătat este mai mare. În nordul Mozambicului, oamenii bat de trei ori din palme înainte de a rosti cuvântul pentru salut. În Australia, la prima întâlnire nu e politicos să îmbrățișezi sau să săruți și nici să vorbești despre chestiuni personale.
Primele atestări ale salutului fac referire la formele de supunere și datează din vremea primelor dinastii chineze, când oamenii de rând își acopereau ochii cu palma pentru a nu fi orbiți de lumina emanată de strălucitul împărat. În acest obicei, își are originea salutul militar. În vremea romanilor, salutul "Ave Cezar!" era însoțit și de strângerea antebrațelor, ca semn de încredere, întrucât brațul neînarmat simboliza pacea și prietenia. În epocile cavalerilor, domnițele erau salutate cu reverențe adânci și sărutarea mâinii înmănușate. În prezent, strânsul mâinii este obiceiul care se practică cel mai des când doi oameni se întâlnesc, chiar și femeile salutându-se, uneori, astfel. Îmbrățișatul și sărutul sunt preferate de cei care se cunosc mai bine ori nu s-au văzut de mult.
Modul corect de a saluta îl învățăm din Codul bunelor maniere. Astfel, dacă intrăm într-o încăpere salutăm primii, iar ceilalți trebuie să ne răspundă. Dacă întâlnim pe cineva cunoscut, aflat într-un grup, îi salutăm pe toți, iar aceștia trebuie să salute la rândul lor. În orice împrejurare, un bărbat salută întotdeauna primul o femeie, iar o femeie mai tânără salută întotdeauna prima o femeie mai în vârstă. Este politicos să răspundem oricărui salut, iar strânsul mâinii, la bărbați, să se efectueze scurt și ferm.
Potrivit etnologilor, în lume sunt vorbite peste 6.500 de limbi, astfel că oamenii se salută cu: "Konnichi wa" (japoneză), "Jambo" (swahili), "Ni hao" (chineză), "Bonjour" (franceză), "Ciao" (italiană), "Ahoj" (cehă), "Hej" (daneză), "Șalom" (ebraică), "Saluton" (esperanto), "Hallo" (germană), "Olá" (portugheză), "Zdravstvuitie" (rusă), "Al Salaam a alaykum" (arabă), "Merhaba" (turcă). Totuși, cel mai popular cuvânt de salut este "Hello", care este și formula universală de salut la telefon.
În România, forma de salut diferă în funcție de zona geografică. În timp ce bucureștenii se salută cu "Bună!", ardelenii își spun "Servus!", iar în Cluj, Sibiu, Banat, se folosește "Ciau!" sau "Ceau!". Adolescenții mai folosesc și formulele de salut: "Salve!", "Salutare!", "Salut!", "Noroc!", "Pa!", "Te sărut!" sau "Hi", "Hello".
De asemenea, sunt folosite și saluturi religioase precum "Doamne ajută!", "Domnul cu tine!" sau formule specifice anumitor sărbători creștine precum "Hristos a Înviat!"/ "Adevărat a Înviat!", rostite din ziua de Paști și până în ziua de Înălțare. În ziua Înălțării, ortodocșii se salută cu "Hristos S-a Înălțat!" și se răspunde "Adevărat S-a Înălțat!".
Recomandările noastre
