Luni, 11 aprilie 2016, Ludovic Orban, candidatul PNL la Primăria Capitalei și unul dintre cei mai vechi politicieni postdecembriști, și-a anunțat retragerea din cursa electorală și din viața politică. Un gest întrucîtva asemănător cu cel al lui Crin Antonescu, singura deosebire constînd în felul de a muri politic, subit în cazul Ludovic Orban, lent, în cazul Crin Antonescu. Motivul deciziei constă în punerea sub acuzare a lui Ludovic Orban de DNA pentru folosirea influenței în scopul obținerii unor foloase necuvenite.

Spre deosebire de mai toate situațiile de pînă acum, după Comunicatul DNA n-au urmat cuvenitele scurgeri în presă de amănunte din dosar. De regulă, cînd un politician e pus sub acuzare de DNA, Divizia Presă a Binomului SRI-DNA se năpustește  împotriva respectivului.

Mai întîi sînt publicate din dosar amănunte compromițătoare despre respectivul, primite de ofițerii acoperiți, de Informatorii și colaboratorii benevoli ai Binomului, și publicate ca adevăruri absolute, de necontestat.

Se declanșează apoi campanii acerbe, menite a demonstra ca dintotdeauna, chiar înainte de întîlnirea dintre spermatozoidul tatălui și ovulul mamei, respectivul a fost un corupt, un ticălos, un bandit.

Această rescriere a trecutului din perspectiva prezentului nu trebuie să ne mire. Formula nu e nouă. A fost folosită cu brio de Părinții fondatori ai SRI, Securiștii lui Nikolski. Arestatului și trimisului la Canal din anii ʼ50 i se rescria rapid trecutul pentru a se demonstra că dintotdeauna a fost un dușman de clasă. Deși unul dintre fruntașii mișcării comuniste interbelice, Lucrețiu Pătrășcanu a fost prezentat, în anul împușcării sale, 1954, ca dușman de clasă încă înainte de a se  naște.

Nimic din toate acestea în cazul lui Ludovic Orban.

Comunicatul DNA invoca două posturi de televiziune cărora omul de afaceri contactat de Ludovic Orban urma să le dea bani negri. Altădată, cele două posturi de televiziune ar fi fost imediat denunțate de Divizia Presă. Demascării îi urmau rechizitoriul la adresa presei corupte. În cazul Ludovic Orban, tăcere de început de lume. Nici Gardian al Presei n-a catadicsit să se intereseze despre ce televiziuni era vorba.

Mai mult decît atît.

Spre deosebire de toate cazurile anterioare, Ludovic Orban a beneficiat nu de ciomege, ci de limbi catifelate. În chip paradoxal, unui acuzat de fapte de corupție i s-au adus elogii grețoase gen, Bărbăția de a renunța imediat, un politician care acceptă acuzarea fără istericale.  PNL – Partidul Meu s-a bucurat și el de petale coborîte din cerul mediatic:

Un partid care n-a crîncit la decizia DNA. Un partid exemplar.

Cum se explică aceste note stranii care fac din cazul Ludovic Orban unul ieșit din comun în ultimul timp?

Răspunsul ni-l dă declarația lui Ludovic Orban la ieșirea de la DNA:

„După cum bine știți, PNL a susținut permanent lupta împotriva corupției, a susținut permanent în toate ocaziile în Parlament și alte situații solicitările formulate de DNA, de justiție și nu voi face nici o excepție în acest caz. Atît timp cît a început urmărirea penală împotriva mea, atît timp cît s-a dispus măsura controlului judiciar împotriva mea, îmi retrag candidatura de la funcția de primar general din partea PNL. ” 

Un lider politic semnificativ, care și-a făcut din cîștigarea Primăriei Bucureștilor un scop al vieții (ultimul care mai putea fi atins, deoarece altele au fost ratate, e scos din joc printr-o punere sub acuzare intempestivă. Chiar și criminalii dovediți, cu excepția teroriștilor, declară chiar de la început că sunt nevinovați. Ludovic Orban se grăbește să salute înhățarea sa de către DNA.

Cum se explică această ipostază de om cu o coloană vertebrală umplută cu mîzgă?

Răspunsul îl primim de la interviul dat de Codruța Kovesi Pro tv duminică, 10 aprilie 2016.

La un moment dat, șefa DNA își exprimă fățiș nemulțumirea față de reacțiile unora dintre cei convocați la DNA, categorisindu-le drept presiuni asupra procurorilor:

”Sunt de foarte multe ori situatii in care persoane pe care le cercetam fac plangere la Inspectia Judiciara, la alte organe ale statului, (…). Am vazut de foarte multe ori situatii cand persoane pe care le-am cercetat, dupa ce au iesit din DNA s-au dus intr-un studio TV, au comentat dosarul public. (…)”

S-a înțeles ce-și dorește Cea mai iubită Fiică a Poporului Român după execuția Elenei Ceaușescu?

Lideri politici, lideri de opinie, oameni de afaceri care puși în cătușe de instituția pe care o conduce nu numai că nu crîcnesc, nu numai că se declară nevinovați, dar mai mult, se grăbesc să salute încătușarea și chiar condamnarea lor.

Procesele de la Moscova, imitate și de Stalinismul românesc, au surprins pe istorici prin entuziasmul cu care acuzații recunoșteau grozăviile din actul de acuzare. Bolșevici care-și riscaseră viața în confruntarea cu Ohrana țaristă, precum Buharin, recunoșteau că da, au comandat să se pună sticlă pisată în untul pe care aveau să-l mănînce copii sovietici, din ură față de noua orînduire.

Cînd erau arestați, ba chiar cînd erau executați, condamnații strigau: Trăiască Stalin!

Statul Polițienesc Român, aflat în stăpînirea Noii Securități, asta își dorește:

Ca cel înhățat de DNA să nu crîcnească, să nu protesteze, să nu pună la îndoială scoaterea sa din joc.

Așa se explică tratamentul cu miere oferit lui Ludovic Orban într-un caz în care altora li s-ar fi făcut tratamente cu bulane milițienești.

Bine, bine, vor spune cititorii, dar Ludovic Orban n-a strigat Trăiască Codruța Kovesi!

Nu, n-a strigat.

A strigat doar Trăiască DNA!

Următorul, mai mult ca sigur va striga:

Trăiască Codruța Kovesi, cea mai iubită fiică a Poporului român, după execuția Elenei Ceaușescu.