Luni, 24 august 2015, dimineața. Pregătindu-mă de lucru (scriu de zor la un reportaj satiric pentru numărul următor al revistei Historia, despre cum am fost eu la Muzeul Artei Erotice din Sankt Pauli, cartierul deocheat al Hamburgului), trag cu urechea la RRA, instituția de presă de al cărei profesionalism nu mă îndoiesc o clipă.

Jurnalele informative relatează despre lucrările extraordinare ale Senatului dedicate cererii lui Klaus Iohannis de reexaminare a Codului fiscal. Deși se vorbește despre avizul negativ dat solicitării prezidențiale de unele Comisii senatoriale, n-am nici o îndoială că Plenul Senatului va adopta varianta despre care Victor Pona susține c-a fost negociată cu Klaus Iohannis la ultima întîlnire de la Cotroceni. Credința mea că nu numai Senatul, dar și Camera Deputaților, vor vota această variantă se bazează și pe negocierile dintre partidele politice parlamentare de după Înțelegerea de la Cotroceni, negocieri soldate cu un acord.

La Găgești Deal, unde m-am retras ca să scriu, între casă și chioșcul pe post de birou, nu sunt mai mult de 25 de metri.

Ajuns în chioșc, deschid calculatorul și, din obișnuință, mă opresc pe site-urile de știri.

Surpriză de proporții!

Ședința extraordinară a Parlamentului a fost amînată la cererea Coaliției de guvernare.

Motivul declarat oficial după ședința Coaliției:

E nevoie de negocieri între șefii partidelor parlamentare.

Motivul adevărat, lesne de dibuit:

S-a întors Liviu Dragnea din Brazilia!

Și, întors din Brazilia, și-a pus mîinile-n cap la ce-a găsit în România, unde șoricelul Victor Ponta jucase pe masă, profitînd de faptul că pisica numită președintele PSD era plecată de acasă:

Premierul decisese fără să-i ceară voie lui, lui Liviu Dragnea, noul Jupîn al PSD, și prin asta și al Coaliției, să treacă prin Parlament Codul fiscal în varianta agreată cu Klaus Iohannis.

Și dacă asta se întîmpla, el, Liviu Dragnea, ce le spunea „Băieților” care-l proțăpiseră în fruntea PSD, deși e condamnat penal, cu misiunea clară de a-l îngropa pe Victor Ponta, de a-l călca în picioare cu orice prilej, pentru a-l face să demisioneze din postul de premier? C-a fost plecat și în absența sa, subordonatul Victor Ponta și-a făcut de cap?!

Drept pentru care Liviu Dragnea a decis, avîndu-l aliat pe Gabriel Oprea, cel care abia așteaptă să demisioneze Victor Ponta pentru a sări în barca PNL, să ia în mîini negocierile pentru Codul fiscal, după ce manevrele lui Victor Ponta lăsaseră impresia că premierul ajunsese la un acord cu Președinția pentru rezolvarea disputei.

N-avea importanță că Parlamentul fusese convocat deja în Sesiune extraordinară.

N-avea importanță că în comisiile senatoriale se discutase deja Codul fiscal.

N-avea importanță imaginea de neseriozitate a PSD, care pînă luni dimineața insistase pe necesitatea unei dezbateri în sesiune extraordinară, pentru ca acum să anunțe că nu e nevoie de așa ceva.

N-avea importanță imaginea PSD de al doilea Partid ale Meu al lui Klaus Iohannis și de partid care a încins cu PNL, adversarul politic, o partidă de înbrățișări și pupături băloase.

Lui Liviu Dragnea, aflat într-o cursă nebună pentru a se da important, nu numai în vederea alegerilor din PSD, dar și în vederea Procesului din 28 septembrie 2015 (cum să trimiți la pușcărie un Napoleon al partidului de Guvernămînt?!), nu i-a picat deloc bine preluarea inițiativei de către Victor Ponta. Dacă nu intervenea, exista riscul ca adversarul său numărul unu – premierul – să-și asume un succes care l-ar fi lăsat în umbră pe Liviu Dragnea.

De aici și apostrofarea lui Teodorovici pentru poziția adoptată la consultări:

„Dl ministru Teodorovici a avut un singur mandat de la mine, sa furnizeze toate datele care-i sînt cerute (de partidele de la discutiile tehnice). A greșit, da (cînd a anunțat decizii pe Codul Fiscal) pentru că la întîlnirea cu liderii politici merg liderii politici și cei care au mandat”.

Luați seamă la țîfna de ciocoi de Teleorman a lui Liviu Dragnea, care-l tratează pe ministrul Finanțelor mai rău decît pe cel care-i curăță lui umblătoarea de la Palatul întins pe două străzi! Înainte de a pleca în Brazilia, unde nici un serviciu nu i-a pus microfoane în fund, cum s-a întîmplat cu Victor Ponta (ar fi fost culmea ca „Băieții” să-și spioneze omul, cînd acesta le spune el tot, fără să fie nevoie de interceptări!), Liviu Dragnea i-a dat un mandat lui Eugen Teodorovici. Mandatul se dă, potrivit Statului, de către BPN. Ciocoiul PSD, obișnuit cu felul de a se purta pe moșia de la Teleorman, nu știe asta sau nu vrea să știe.

El dă mandate, el ordonă, el decide, el zbiară.

Nevoia de a se da important e secundară în decizia lui Liviu Dragnea de a întoarce din drum Codul fiscal intrat deja în dezbaterea Parlamentului.

Importantă, crucială, rămîne nevoia lui Liviu Dragnea de a fi pe placul Stăpînului de la Cotroceni.

Dispărutului – eu am mai departe dubii că Klaus Iohannis există și că în locul lui nu conduce țara un Consiliu alcătuit din generali din Servicii – i-a picat greu la stomac agitația mediatică stîrnită de susținerile lui Victor Ponta c-ar fi ajuns la o înțelegere cu Klaus Iohannis. Imediat, au apărut în spațiul public puneri la îndoială ale gestului lui Klaus Iohannis de a se întîlni și a negocia cu Penalul Victor Ponta. Lipsind cel cu cheița, Rața mecanică n-a putut măcăni. A primit misune să-i salveze onoarea Liviu Dragnea. Și acesta, cu satîrul unei condamnări deasupra capului, e în stare de orice. Și să lingă cu limba bocancii sergenților majori mesianici!

Prin urmare, anulînd tot ce făcuse Victor Ponta în absența sa, Liviu Dragnea a spulberat capitalul politic obținut de premier prin imaginea de om acceptat de Președinte ca partener de dialog și de salvator a Codului fiscal prin negocierea cu Președintele.

Prin tot ce a făcut luni, 21 august 2015, Liviu Dragnea a confirmat suspiciunile că, de dragul unei sentințe care să nu-l ducă la Pușcărie – sentință care depinde exclusiv de colaboratoarea sîrguincioasă a Binomului SRI-DNA, numita Livia Stanciu – e în stare să sacrifice orice.

Inclusiv, dacă nu mai ales, PSD, partid care trebuie îngropat electoral încetul cu încetul în perspectiva anului 2016, pentru ca triplele alegeri să aducă victoria indiscutabilă a PNL, Partidul Prezidențial, dar și partidul de care Sistemul are nevoie la guvernare pentru a conduce țara.

Articolul a fost publicat iniţial pe blogul lui Ion Cristoiu.