FINANCIAL TIMES (Marea Britanie), 20 august 2021 – De când talibanii au cucerit orașul Kabul, o întrebare a început să bântuie Europa: se va repeta oare criza refugiaților care a cuprins regiunea în 2015 și care i-a otrăvit ani de zile politica?

Liderii europeni de toate orientările se tem că, acum, continentul se poate confrunta cu un aflux uriaș de solicitanți de azil din Afganistan, încurajându-i astfel pe populiștii de dreapta înaintea alegerilor din Germania și Franța. De la Stockholm până la Atena, o asemenea teamă i-a determinat pe politicieni ca, în această săptămână, să susțină că „anul 2015 nu se va repeta”. Emmanuel Macron, care, anul viitor, urmează să candideze pentru un al doilea mandat în calitate de președinte al Franței, s-a numărat printre ei.

„Trebuie să acționăm anticipat și să ne protejăm împotriva marilor fluxuri necontrolate de migrație, care i-ar pune în pericol pe migranți și care ar alimenta traficul de tot felul”, a declarat el într-o alocuțiune televizată. Majoritatea țărilor din UE au fost de acord să primească un număr mic de afgani, în special pe cei care au colaborat cu armatele lor, care au lucrat în ambasadele lor sau pentru organizații umanitare internaționale.

Dar toți se arată reticenți în privința unei afluențe mai mari – mai als Germania, a cărei decizie dintre anii 2015 - 2016, de a permite intrarea în țară a peste 1 milion de solicitanți de azil, a zguduit adânc sistemul politic al țării. Temerile germane cu privire la o nouă criză a refugiaților au apărut atunci când Horst Seehofer, ministrul de interne, le-a spus parlamentarilor că victoria talibanilor ar putea determina între 300.000 și 5 milioane de afgani să fugă din țară.

Dar, în ciuda șocului provocat de victoria fulgerătoare a talibanilor și de scenele ulterioare de haos de pe aeroportul din Kabul, experții afirmă că o comparațiie cu 2015 ar fi deplasată.

„Este doar o retorică a fricii”

„Este doar o retorică a fricii”, a declarat Luise Amtsberg, purtătoarea de cuvânt a Verzilor germani pentru probleme legate de migrație.

„Afganistanul este închis, țările vecine și-au întărit granițele, iar oamenii nu pot ieși. Orice tentativă de a face o paralelă cu 2015 este o totală greșeală”.

Cu toate acestea, nu se poate nega faptul că amintirea valurilor (de migranți, n. red.) din 2015 încă persistă. Ele au aruncat UE într-o criză existențială, provocând disensiuni profunde între țări precum Ungaria, care a refuzat să accepte migranții și a ridicat garduri la frontieră pentru a-i ține la distanță, și altele, cum ar fi Germania, care doreau ca noii sosiți să fie distribuiți în mod egal în tot blocul.

Criza a izolat-o pe dna cancelar Angela Merkel atât acasă, cât și în străinătate, transformând totodată partidul de dreapta Alternativa pentru Germania, un partid care se pronunță împotriva imigrației, într-o forță parlamentară serioasă.

„Anul 2015 a provocat un conflict politic imens, iar discuțiile pe tema fluxurilor de refugiați din Afganistan arată că acest conflict nu s-a încheiat”, afirmă Steffen Angenendt, expert în migrație la Institutul german pentru Relații Internaționale și de Securitate. Întrebările vizând gestionarea crizei refugiaților – și totodată incapacitatea UE de a-și reforma sistemul vizând imigrația și acordarea azilului – continuă să macine Europa, după cum au demonstrat și niște recente evenimente din Polonia.

Săptămâna aceasta, mai mulți imigranți, unii dintre ei afgani, au rămas blocați în ‘țara nimănui’, lângă satul Usnarz Gorny, după ce Polonia a refuzat să-i lase să intre, iar Belarus a refuzat să-i reprimească. Varșovia a trimis câteva sute de soldați la frontieră și a ordonat ridicarea unui gard din sârmă ghimpată. „Polonia s-a apărat în fața valului de refugiați din 2015 și se va apăra și acum”, a declarat, marți, vicepremierul Piotr Glinski.

Liderii europeni speraseră că majoritatea afganilor vor rămâne în țara lor, iar cei care au fugit totuși, vor prefera să rămână în regiune decît să înceapă la întâmplare o lungă și dificilă odisee către Europa.

Merkel dorește sprijin vecinilor Afganistanului

Săptămâna aceasta, dna Merkel a spus că prioritatea UE ar trebui să fie acordarea unui sprijin cât mai mare vecinilor Afganistanului, dintre care mulți se confruntau deja cu un număr mare de refugiați afgani: Pakistanul găzduiește aproximativ 1,4 milioane, iar Iranul, 780.000, potrivit UNHCR. Ea a subliniat că țările donatoare nu trebuie să „repete greșeala” din 2015, reducând contribuțiile acordate organizațiilor umanitare, precum Biroul ONU pentru Refugiați (UNRA) și Programul Alimentar Mondial (WFP), întrucât asta a făcut ca, de exemplu, rația de alimente destinate miilor de refugiați sirieni blocați în taberele din Iordania și Liban să fie mai mici. Din ce în ce mai disperați, mulți nu au văzut altă alternativă decât fuga spre Europa.

"De data aceasta trebuie să acționăm mai repede și să oferim ajutor mai rapid statelor vecine", a spus Merkel.

În discursul său, Macron a transmis un mesaj similar. El a spus că Franța, Germania și alte state europene au fost de acord să găsească un răspuns „robust, coordonat și comun” pentru a veni în ajutorul țărilor de tranzit și al unor țări-gazdă, precum Pakistan, Turcia și Iran, urmând să-și armonizeze și criteriile de acceptare a solicitanților de azil și „lupta împotriva fluxurilor haotice de migranți ”. În pofida acestor cuvinte dure, partidele de dreapta au profitat de evenimentele din Afganistan pentru a reorienta gândurile alegătorilor spre migrație, convinse că asta le va mai lumina perspectivele electorale.

„Nu există nicio îndoială că această situație [afgană] ne va pune țara în pericol, sporind riscul unor atacuri și plasând-o în perspectiva unor noi valuri de migranți”, a declarat Marine Le Pen, lidera Adunării Naționale, un partid francez împotriva imigrației.

Aceeași opinie a fost reiterată și de Matteo Salvini, liderul Ligii, un partid antimigrație din Italia. „Coridoare umanitare pentru femei și copii în pericol - cu siguranță, da”, a scris el pe Twitter, miercuri. „Uși deschise în fața a mii de bărbați, posibili teroriști – categoric, nu”. În ciuda temerilor legate de o posibilă migrație în masă, unii politicieni europeni au insistat asupra faptului că UE are obligația morală de a-și deschide porțile în fața refugiaților afgani.

„Timp de 20 de ani, am fost implicați într-o misiune militară care a eșuat”, a spus Amtsberg, din partea Verzilor. „Avem o responsabilitate - nu doar față de personalul nostru local de asistență, ci și față de toți acei oameni care nu mai pot trăi în Afganistan”. Dar chiar dacă Europa ar fi de acord să primească mai mulți afgani, o repetare a crizei azilanților din 2015 pare puțin probabilă. „Nimeni nu poate crede cu adevărat că vom vedea 1 milion de refugiați venind în Europa”, a spus Angenendt.