„- Rușii i-au ridicat un monument lui George Orwell.

– Unde?

– Peste tot.”

Este ultima glumă politică care circulă în ultimele zile în Rusia, timp în care populația a fost chemată să decidă cu privire la o reformă constituțională, al cărei obiectiv principal – în ciuda unei acoperiri patriotico-conservatoare – este acela de a-i permite lui Vladimir Putin să rămână la putere multă vreme, scrie cotidianul francez Liberation.

Fără nicio surpriză, ‘DA’ câștigă cu 77,9% şi o rată de participare la vot de 67%, pentru a face ca democrațiile noastre occidentale să tremure de invidie. Deşi rezultatele au fost schiţate în prealabil în cabinetele specialiştilor de la Kremlin, a fost totuși nevoie de mult efort și imaginație din partea Comisiei Electorale pentru a mobiliza un electorat nemotivat, greu încercat de o situație economică precară şi grav afectat de trei luni de Covid-19…

Timp de o săptămână, începând cu 25 iunie, rușii au putut să se exprime în avans, online și în punctele de vot improvizate pe băncile publice, cărucioarele supermarketurilor, pe trunchiurile de mașini sau terenurile de joacă, și pe 1 iulie, mai tradițional, în secţiile de votare instalate așa cum ar trebui, cu afișe și baloane în culorile steagului, în școli și alte administraţii.

„O alegere de poveste”, rezumă politologul Ekaterina Schulmann la postul TvRain. Un proces minunat, complet ilegal, de auto-reglementare și autoreglare. Votul anticipat nu este prevăzut de legea rusă pentru tipul de scrutin care tocmai a avut loc, nici referendumul, nici alegerile, ci ‘votul național’, o formulă care permite eludarea cadrului strict impus de primele două tipuri (nu ar fi anonimatul cabinei), cu un vot simplificat, fără observatori sau reguli. Cu excepția faptului că, fără acest vot anticipat, exista un mare risc de a nu obține rezultatul scontat de Kremlin și nu doar în ceea ce privește valurile de maree și, prin urmare, de plebiscit, ci chiar și cu majoritatea simplă.

După cum subliniază asociația de observare electorală Golos, care a publicat un raport privind încălcările scrutinului, atât participarea, cât și rezultatul final au fost posibile exclusiv datorită săptămânii de vot anticipat. Votul electronic permite toate manipulările, în timp ce urnele improvizate din curțile imobilelor (să nu fie confundate cu pubelele din jur, cuvântul este același în rusă!) sunt chiar mai ușor de umplut decât cutiile transparente, deși sigilate. Manipulări care au fost totuși nerușinate, așa cum demonstrează multe imagini care circulă pe rețelele de socializare de miercuri.

„Sistemul respectă regulile atât timp cât poate câștiga și încetează să le respecte atunci când victoria nu mai este asigurată”, spune Schulmann. Este din ce în ce mai dificil să câștigi alegeri conform regulilor tradiționale, ca în 2018, când votul real, înainte de umplerea urnelor de vot, a făcut posibilă realegerea lui Vladimir Putin în funcția de președinte, în timp ce falsificările și exagerările aveau scopul de a rotunji cifrele destul de mult şi în creştere…. De această dată, sondajele de ieșire realizate de observatori independenți în ziua votării clasice, pe 1 iulie, în marile orașe, au arătat că Comisia Electorală a avut motive întemeiate să anticipeze pentru a-și asigura spatele: la Moscova, ‘nu’ a obţinut 54,8% din voturi, față de 44,9% pentru ‘da’, la Sankt Petersburg, 63% au spus ‘nu’, comparativ cu 36,6% care au votat ‘da’.

Atunci care sunt cifrele adevărate? „Nu există niciuna în acest plebiscit”, scrie sociologul Grigori Iudin. „Pentru că nu știm dacă să socotim ca autentică vocea unei persoane care a fost forțată să voteze sub pedeapsa concedierii sau cea a persoanei care nu a mers la vot pentru că nu are încredere în proces”. Pe de altă parte, scrie el, rezultatele sondajelor urbane independente trebuie luate în serios, deoarece, efectuate în locuri „păstrate, cât şi pentru a comite fraude și presiuni administrative”, ele reflectă cel mai bine ce s-ar fi întâmplat dacă buletinul de vot nu ar fi fost aranjat.

Tendința rămâne neschimbată, subliniază experții, atât din punct de vedere al intențiilor și ambițiilor Kremlinului, cât și în ceea ce privește opinia publică. Încrederea în instituțiile politice continuă să erodeze, în special față de guvernul federal și persoana lui Vladimir Putin. Dacă amendamentele la Constituție ar fi fost prezentate votului popular în blocuri tematice, așa cum prevede legea, am fi observat un sprijin real pentru social (indexarea salariilor și pensiilor) și ideologic (familie, copii), cuplul heterosexual, glorificarea strămoșilor). Însă ajustările politice și, în special, cele privind reluarea la zero a contorului prezidențial al lui Vladimir Putin, sunt cele care trezesc cel mai puțin entuziasm, chiar o respingere clară. 

„Avem impresia că baza ideologică a putinismului este mai degrabă acceptată de cetățeni, dar președintele însuși a încetat să le placă”, zâmbește Schulmann. În 2014, odată cu anexarea Crimeii, Vladimir Putin s-a aflat în culmea gloriei sale ca întruchipare și personificare a puterii, sursa de legitimitate pentru toate autoritățile și toate deciziile politice. Dar această strălucire se întunecă, „efectul Crimeea” se estompează, iar președintele rus începe să funcționeze mai mult ca o folie. Dacă obiectivul reformei constituționale nu ar fi fost perpetuarea puterii sale personale, tot acest circ nu ar fi fost util. Nimeni nu s-ar fi dus să protesteze împotriva protecției animalelor sau a limbii ruse.

Potrivit observatorilor, nivelul fraudei electorale în acest „vot național”, fără precedent din 2011, nu este favorabil alegerilor viitoare. Mai mult, triumful lui ‘da’ (78%) 78% nu corespunde sentimentului unei părți substanțiale a electoratului și de-legitimează şi mai mult, dacă mai era necesar, autoritățile electorale și, în cele din urmă, regimul.