Când spun că sunt tot români, mă gândesc că nu sunt altceva decât ceea ce suntem cu toții. Au aceleași păcate și calități ca cei din țară. Nu au trecut decât 5-10 ani de când au plecat marea lor majoritate, în căutarea unui trai mai bun. Au muncit din greu, iar acum când au dat de greu s-au întors acasă. Așa face orice om care nu a apucat să petreacă o generație în țara de adopție.

Știrile pe care le tot vedem cu cei veniți din Italia, Spania, Franța, zonele roșii ale pandemiei, modul în care nu respectă recomandările autoritățile, în care îi expun pe alții la pericolul infectării, dau impresia că ei sunt de vină pentru ceea ce se întâmplă.

Numai că nu-i deloc așa. Unii din ei, subliniez faptul că sunt cazuri izolate, se comportă așa cum a procedat și Pacientul Zero de la Gerota. Care s-a întors dintr-o zonă roșie, a mințit și a infectat peste 100 de oameni.

Dar vă propun să faceți un exercițiu de imaginație. Credeți că dacă lucrurile stăteau invers, dacă România devenea zonă roșie înaintea Italiei și Spaniei, românii de acasă ar fi stat cuminți în casă, nu ar fi mințit autoritățile, nu și-ar fi vizitat rudele și prietenii sau nu s-ar fi plimbat ca și când nu au nimic?

Credeți că nu am fi avut mai multe cazuri ca acestea: în data de 19.03.2020, două persoane domiciliate în oraşul Avrig s-au deplasat în piaţa agroalimentară a oraşului Avrig pentru a oferi spre vânzare legume şi fructe, deşi acestea erau plasate în izolare la domiciliu din data de 17.03.2020?

Răspunsul este mai mult decât evident. Așa că trebuie să spunem că suntem norocoși că nu am fost epicentrul acestei pandemii, să-i mulțumim lui Dumnezeu sau cui vrem noi, că România pare până în acest moment să rămână la periferia Europei. Cred că este singurul moment în care această postură ne favorizează.