După nişte ani buni lucraţi doar la cotidian, Horia acceptă o provocare şi, din funcţia de director, lansează revista „Hustler” în România. Lansarea devine celebră prin scandalul provocat de ministrul Culturii, surprins cu o stripteuză în poală, iar Horia e propulsat ca vedetă media. Cred că e momentul în care realizează că presa tabloidă va captiva o mare parte a populaţiei şi, în 2005, începe să construiască lângă Radu Budeanu ziarul „Averea”.

Când tirajul a ajuns la 40.000 de exemplare, Budeanu vinde ziarul lui Dinu Patriciu, iar Horia Tabacu pleacă (2006). În 2007, îi construieşte lui Radu Budeanu tabloidul „Cancan”. Apoi a dat o altă faţă editorială ziarului „Atac”, deţinut de Marius Locic, din poziţia de redactor şef. A urmat o pauză, moment în care a scris două cărţi. Din toamna lui 2011, la solicitarea lui Dan Andronic, care preluase ziarul „Evenimentul zilei”, a revenit în redacţia EVZ.


FOTO: Familia Tabacu, într-un moment de liniște: Alexandra (fiică), Camelia (soție) și Horia



A fost ca un tată pentru mine. Când eram în cârje, a fost singurul care a venit, la două zile, pe la mine, sămi aducă mâncare, medicamente și țigări.Când am fost cu umărul rupt, a fost singurul care a venit să mă spele pe cap. Când, panicos cum sunt, mă văietam de te miri ce mi se năzărea, pufnea: „Pleacă mă… E numai în capul tău!”. Vorbeam cu el mai mult decât cu mine însumi. La ziar, aveam tabieturile noastre. Luam prânzul la un bufet de la capătul tramvaiului 16. El o botezase „La 14”, că identificase pe raftul cu băuturi o sticlă cu whisky de 12 ani vechime, desfăcută, din care nu mai băuse nimeni de doi ani. Aşa că, era de 14 ani vechime și tot îmbătrânea… Acolo, dezbăteam subiecte și ne împărtășeam unul altuia. Avea o vorbă: „Hai acum că, după aia, ne luăm cu treaba și uităm!”.

Ultima șuetă

Cu o zi înainte să-şi câştige timpul său definitiv, m-a sunat: „Hai, că vin la tine!”. A venit şi am aberat împreună cam ce am face dacă am câştiga la Loto. „O să-ţi iau laptop deăla, Mac, să scapi de sărăcia aia, şi un Iphone ca al meu, să nu te mai văd cu gioarsa aia de telefon”. Aşa îmi zicea de fiecare dată. Atât doar că n-a cumpărat, în viața sa, niciun bilet la Loterie. Apoi, s-a luat de mine că nu citesc destul. Mi-a mai zis şi că vorbesc prea mult despre mine. Am mâncat împreună o tocăniță și a adormit. Când s-a trezit şi a plecat, a râs. Nu ştiu de ce. A doua zi, a murit. Aşa că, acum, o să vorbesc despre el. Horia a fost un reporter veritabil. Spunea că o redacție nu poate funcționa fără reporteri.


FOTO: La Cetate, la moșia poetului Mircea Dinescu FOTO: DINU LAZĂR



Original până la capăt

Avea o artă a disimulării extraordinară. Stătea de vorbă, de la egal la egal, cu somităţi culturale sau politice, la fel de bine ca şi cu o florăreasă de cartier. Era un geniu în alegerea unui titlu. La interviuri avea un fel de „body language” care îl făcea pe interlocutor să „verse” tot fără să i se pună o întrebare directă. Era în stare să scrie un editorial în 20 de minute. Tot timpul avea idei și abordările sale erau originale.

Harul său de a găsi poveşti nu l-au avut mulţi reporteri. Orice obiect personal avea o poveste. Ceasul său, pantofii, paltonul, costumul, orice devenea în povestirile sale un obiect de patrimoniu cultural personal. În agenda sa telefonică se regăseau personaje antagonice. De la Petru Popescu, Mircea Dinescu şi Nicolae Breban, la numerele unor infractori de drept comun. Avea cuvinte pentru fiecare. În ultimele luni a lucrat mai mult la secția online a Evenimentului zilei, unde a ajutat, cu marea sa experiență, ziarul în care a scris prima oară în numărul 7, din iulie 1992. „Învăț! E o altă meserie de presă. Ăsta e viitorul, ne place sau nu…”, spunea Horia. Avea, însă, regretul reportajului. Ar mai fi vrut să iasă pe teren, să ia contact cu lumpenii sau creierele lumii. „Presa nu e la calculator. Viaţa e afară!”, se revolta, câteodată.


FOTO: Dodo, Beagle-ul pe care-l iubea atât de mult FOTO: RAREȘ NICULESCU



Mândria de a fi reporter

La orice avea ceva de spus. Replicile sale din şedinţele de sumar erau delicioase. Avea mândria de a fi bucureştean autentic şi îi tachina pe colegii din provincie. Dar, mai presus de toate, avea mândria de a fi REPORTER. Când îl ascultai, de erai un tânăr jurnalist, aveai toate motivele să crezi în această profesie, iar de erai cătană bătrână prin tranșeele presei, toate motivele să te lași de meserie. Paltonul său preferat era de un bej-gălbui. Ieri, i-am ales sicriul. În aceeaşi nuanţă. Ultimul palton.

Carte de condoleanțe

Mulți dintre cititorii „Evenimentului zilei”, admiratori și foști colegi au trimis mesaje de condoleanțe și ferpare.

Poetul George Stanca a scris: „Îmi exprim regretul imens pentru decesul lui Horia Tabacu, un ziarist și om deosebit. Dumnezeu să-l odihnească!”. Un mesaj emoționant îi aparține Magdalenei Manea, fosta noastră colegă, stabilită în Canada: „Mare păcat că te-ai hotărât să pleci în prag de primăvară. Finețea ta de gazetar ce respiră Magheru va fi greu de egalat. Ai plecat ca un cavaler. Mai dă-mi niște vreme și pune ibricul cu cafea la fiert. Vin, dau de tine să decartăm idei. Rămâi cu bine Horia. O să-mi lipsești”.


FOTO: „Drumul până la Piața Romană”, volumul de proză scurtă al lui Horia FOTO: ARHIVA PERSONALĂ



Scriitorul Florin Toma a transmis „condoleanţe Cameliei şi fetiţei!”. Din Paris, Paul Amarica a scris: „Personalitatea lui va ocupa mereu un mic loc veșnic în sufletul meu, multă stimă și recunoștință unui om devotat celor mai nobile preocupări omenești”.

Printre cei care și-au exprimat condoleanțe s-au mai numărat poeta Maria Barbu, fotograful Dinu Lazăr, actrița Nuami Dinescu, fostul europarlamentar și bunul său prieten, Rareș Niculescu, psihiatrul Gabriel Diaconu și ziariștii: Florian Bichir, Răzvan Bica, Mihaela Jenei, Victor Iacob, Victor Roncea, Dana Fodor Mateescu, Marian Cioba, Radu Nistor, Laurențiu Solomon, Marius Ghilezan, Mirel Curea, Adina Mutăr, Cristian Godinac, Gabriel Grigore, Elena Boholț, Marius Stoian, Cora Muntean, Mihaela Taulet, Aristotel Bunescu, Bogdan Comaroni, Robert Turcescu, Bogdan Tiberiu Iacob, Ovidiu Ohanesian, Dan Mihăescu. Și mulți alții.

Odihnească-se în pace!

Astăzi, cei care l-au citit și admirat pe ziaristul și scriitorul Horia Tabacu pot să-și ia rămas de la fostul nostru coleg la Capela Cimitirului Bellu-ortodox, unde trupul său va fi depus la ora 13.00. Înmormântarea va avea loc a doua zi, la amiază, în cimitirul comunei Axintele din județul Ialomița.

Te-ar putea interesa și: