• Sunt deja câțiva ani buni de când auzim, din ce în ce mai des și mai alarmant, că «ne pleacă medicii și personalul medical».
  • Mii de cadre medicale, doctori, asistenți, proaspăt absolvenți sau deja cu experiență la patul bolnavilor își caută un viitor mai bun în străinătate.
  • O confirmă cifrele și o știe toată lumea – autoritățile, pacienții, o societate întreagă. Iar în recunoașterea acestei realități se amestecă, la fel de des, îngrijorarea și neputința. 
  • Autoritățile responsabile, și îmi pare rău că trebuie s-o spun, asistă aproape resemnate la acest fenomen. De la an la an se promit măriri de salarii, care să țină medicii acasă. Și tot de la an la an se cheltuiesc din ce în ce mai mulți bani, dar în mod ineficient.
  • Ne învârtim într-un cerc vicios în care se îmbină nefericit lipsa fondurilor, a perspectivelor și, aș adăuga, a curajului de a asuma responsabilități.
  • Plecarea personalului medical dezvăluie vulnerabilitățile sistemului sanitar, care nu țin doar de modul în care sunt cheltuiți banii publici, și așa puțini, ci și de schimbările frecvente de legislație, de organizare și management sau de soluții parțiale și conjuncturale la probleme cronice. Sistemul sanitar ne arată, de fapt, o realitate cu multiple fațete și cu adevăruri diferite.
  • În primul rând, cred că avem nevoie de un sistem sanitar fără corupție – mare sau mică, la orice nivel și de orice fel. Pur și simplu fără corupție. Un sistem cu reguli clare, care nici nu justifică, dar nici nu încurajează corupția.
  • În al doilea rând, avem nevoie de un sistem care răsplătește valoarea, inclusiv sau mai ales material și stimulează performanța, fie că vorbim de medicii de renume care au salvat sute și sute de vieți, fie de tinerii studenți sau rezidenți care se dedică acestei meserii nobile.
  • Acestea sunt două fațete ale aceleiași probleme. Dacă vrem un sistem sanitar bun, avem nevoie de personal medical bine pregătit și bine plătit, de la care pacienții au dreptul, la rândul lor, să ceară corectitudine, integritate și servicii de calitate.
  • Tinerii, proaspăt ieșiți din programele de rezidențiat, sunt confruntați cu riscul șomajului, deși România duce lipsă de personal medical în comparație cu nevoile, mai ales pe anumite specialități. Sunt paradoxurile unui sistem fracturat, care se autoalimentează în absența unei acțiuni coordonate și coerente.
  •  Este nevoie, așa cum am mai spus, de curaj pentru a transforma sistemul sanitar și pentru a opri exodul personalului medical.
  • Se pot promite, de către unii și alții, salarii mai mari în sănătate de mâine, dar fără alte premise ele nu îi vor opri neapărat pe medici să plece.
  • Fără infrastructură sanitară, fără management corect și eficient al banilor publici, fără respect pentru cei cu experiență și fără oportunități pentru tinerii medici și asistenți, 20% sau 50% în plus nu vor rezolva problema.