„În timp ce europenii s-ar putea simți în prezent copleșiți de știri, jurnalismul în sine a fost lovit de o dublă lovitură de focarul de coronavirus. Jurnaliștii înșiși sunt constrânși în mișcările lor, cu acces  limitat la evenimente, oficiali, politicieni și informații. Între timp, presa pierde rapid veniturile din publicitate, întrucât companiile se pregătesc pentru o criză economică, amenințând jurnalismul la nivel mondial”, scria în urmă cu câteva zile EU Observer, o publicație prestigioasă la nivel european.

La noi, Guvernul Orban a decis să ajute TOATĂ presa. Promițând că alocând 10 milioane de euro pe lună, ca răspuns la prăbușirea veniturilor din publicitate, în special în zona presei locale. Mult mai puțin decât Danemarca care a dat jurnaliștilor o sumă dublă, respectiv 24 de milioane de euro. Mult mai puțin decât a cerut Parlamentul European într-o rezoluție recentă, în care soma Comisia Europene să caute urgent fonduri pentru ajutorarea presei.

„Sectoarele mass-media și ale presei joacă în prezent un rol crucial în furnizarea de informații precise și raportare detaliată. Aceștia sunt un antidot esențial pentru știrile false și dezinformarea, spun europarlamentarii. Cu toate acestea, sectorul este în prezent foarte puternic lovit, cu o scădere de până la 80% din veniturile din publicitate în unele state membre, iar incertitudinea este singura certitudine pentru viitor”.

Am dat doar cele mai recente exemple din zona europeană pentru a arăta că nu este o problemă românească, ci una la nivel european, iar Guvernul Orban vrea, nu vrea, trebuie să facă ceva pentru cei 125.000 de oameni care lucrează în presă. Așa cum a procedat cu șomajul tehnic, sau cum va proceda cu sectorul HORECA, cu industria auto sau confecții.

În UK, pierderea veniturilor din publicitate va însemna 60 de milioane de euro, în Australia este dată o lege care obligă Google și Facebook să împartă veniturile cu presa locală, iar în SUA situația este atât de dramatică încât s-a cerut intervenția guvernului federal.

Recent, mai multe publicații locale din România au cerut ajutor guvernului, solicitând declararea mass-mediei ca domeniu strategic.  Toți am scris atunci, din spirit de solidaritate, înțelegând că situația este grea. Însă ceva s-a schimbat când unii și-au dat seama că se va face ceva concret, cât de curând. Așa că au început să atace intenția guvernului.

Pentru că se fac că nu înțeleg, din răutate sau prostie, o să le spun că acești bani, nu foarte mulți, se vor întoarce la Stat, pentru că 70-80 la sută din cheltuielile oricărei instituții de media sunt în zona salariilor, care înseamnă taxe și impozite în proporție de 40-50 la sută.

Din același motiv le spun că poate că unii dintre noi ne descurcăm mai bine, ProTV a anunțat creșterea veniturilor, dar marea majoritate a presei este crunt lovită de pandemie.

Uitați de ifosele de București și granturile de la ambasade care copleșesc ONG-urile tip G4Media (Tapalagă&Pantazi), renumite pentru finanțarea netransparentă și publicarea articolelor la ordin și gândiți-vă la presa din Arad, Botoșani, Tulcea, Alexandria, Zalău, sau oricare oraș din țară. Mai are vreo șansă?

Nici mie nu-mi place ideea că Newsweek, o publicație plătită din fonduri strecurate pe sub masă de către falsificatorul propriului CV, Sabin Borcan, va primi bani de la Ludovic Orban. În mod cert nu-mi place ideea că vor fi finanțati Cristian Burci și Dan Tapalagă, sau mai știu eu care mic mogul de servicii. Dar asta nu înseamnă că nu înțeleg necesitatea unui plan care să ajute OAMENII care lucrează în presă. Pentru că despre asta ar trebui să vorbim, dacă nu am fi loviți de prostie sau nu am încerca să facem din această problemă un fake-news.

Ca să nu mai zic că atunci când Cozmin Gușă și Dan Tapalagă & Cristian Pantazi au același punct de vedere simt un miros de pucioasă. Colegială, bineînțeles…

P.S. Celor care spun că acești bani vor veni pentru ca întreaga presă să laude guvernul Orban le răspund că parțial au dreptate. Ei așa ar fi procedat.