Cetățenii ucraineni s-au învățat cu războiul. E reacția clasică la un război lung. Deja știrile de pe front și moartea oamenilor, ba chiar pierderile la nivelul unui pluton lunar – morți, răniți, lăsați la vatră – nu mai au efecte de breaking news. Doar o eventuală reluare în forță a ostilităților mai pot readuce situația din Estul Ucrainei în prim plan. Deși tot mai multe familii sunt afectate de aceste realități, pierzând membri ai familiei, cu precădere bărbați, iată că, totuși, efectele timpului îndelungat în război (acuși se fac 4 ani, în februarie anul viitor) duc la efectele ignorării sau obișnuinței cu războiul lung și al redefinirii agendei în spațiul interesului și vieții de zi cu zi. Populația, cetățeanul ucrainean e mult mai afectat de viața sa de zi cu zi, de lipsa reformelor structurale, economice și democratice, din domeniul justiției, integrității și al combaterii corupției, decât de războiul în desfășurare în Est. 

Pe o presiune generală a publicului nemulțumit, al partenerilor externi care nu văd reformele întâmplându-se, al FMI, Băncii Mondiale și al UE, la fel de nemulțumită, fără o reformă majoră economică în derulare, Legea Educației a oferit o oportunitate politică importantă. Însă efectul secundar al trecerii acestei legi, după blocajul din Rada Supremă, a fost dat de negocierea cu naționaliștii și modificarea articolului 7, cel relativ la utilizarea limbii minorităților în educație, dincolo de cele convenite cu statele europene. Reacția a fost pe măsură, iar astăzi Petro Poroshenko așteaptă și recomandările UE, ale Comisiei de la Veneția și ale Consiliului Europei pentru a revizui legea.

Președintele ucrainean a declarat că legea trebuia să apropie Ucraina de UE, nu să o îndepărteze. Își dorește ușurarea procesului pe baza contestării legii, negociază cu statele europene vecine afectate, inclusiv România, pentru a obține o formulă de compromis de revizuire, în timp ce reacția europeană nu e nici pe departe una de mulțumire iar Comisia a avut aceeași abordare critică. În legea educației, principiul învățământului în limba minorităților până la terminarea liceului a fost alterat. Mai mult, minoritățile pierd nu numai principiul, prin adăugarea clasei a 11-a și a 12-a numai în ucraineană, dar și nivelul de învățare în limba maternă scade dramatic în perioada după clasele primare, odată ce este redus acest învățământ pas cu pas pe parcursul anilor.

Există și o parte bună în lege, deși discutabilă constituțional, respectiv introducerea conceptului coeziv de „limbă ucraineană și limbile statelor europene”. Dincolo de elementul simbolic prin alăturarea limbii ucrainene cu limbile statelor UE, se creează premizele pentru ca, pe baza acestui concept, să poată fi promovat un statut de respectare al minorităților europene și a educației în limba minorităților, concomitent cu cunoașterea limbii ucrainene și cu soluționarea problemei dominației limbii ruse în statul post-sovietic, punctul de la care a pornit această lege.

Ideea de a separa și singulariza limba minorității ruse – în același timp și limba dominantă în fostul imperiu sovietic, dar și limbă purtătoare a vulnerabilităților în fața războiului informațional purtat de Rusia – față de celelalte limbi ale minorităților europene e una discutabilă, inclusiv constituțional. Totuși, există motivații și rațiunea ca, pe baza acestei abordări, să fie reconsiderată situația limbilor minorităților europene cu revenirea la formule mult mai largi, pe baza recomandărilor Comisiei de la Veneția și Consiliului Europei, asta până la momentul intrării în vigoare a legii, la 1 septembrie 2018.