Protagonişti: O pensionară, un cuplu de români şi casiera de la supermarket. O poveste emoţionantă

O întâmplare trăită de casiera care a fost martoră la această poveste a ajuns în presa italiană. Aşa aflăm că şi la alţii pensionarii îşi duc zilele de pe o zi pe alta datorită veniturilor prea mici comparativ cu preţurile şi taxele percepute de statul italian.

Deşi pensia medie în Italia este 1.140 euro, peste  30% dintre familii trăiesc sub risc de sărăcie. Există şi un proiect de lege cu privire la pensia minimă garantată care fi în valoare de 650 de euro pentru cei cu un stagiu de cotizare de minimum 20 de ani. Fiecare an de plată a contribuțiilor peste cei 20 de ani, aduce o suplimentare a pensiei lunare cu 30 de euro, până la valoarea maximă de 1.000 de euro.

Dar iată povestea cu pensionara din Italia

Totul s-a întâmplat acum câteva zile într-un supermarket din Magenta, unde bătrâna, ajunsă la casă a constat că a luat prea multe şi a cerut casierei să îndepărteze o parte din cumpărături.

Descoperă companiile și oamenii valoroși din sistemul sanitar din România în Capital Top 100 Performeri din Sănătate, ediția 2024! Acum la chioșcuri și pe edituradecarte.ro

Temperaturi atipice în următoarele patru săptămâni. O iarnă cum n-a mai fost de mult

”Nu am cum – i-a mărturisit casierei. Am numai 50 de euro și mai e o săptămână până iau pensia. Treceți numai mâncarea pisicii mele, la restul renunț”. Însă în acel moment au intervenit doi străini, care s-au oferit să plătească în locul bătrânei, povesteşte Gazeta românilor din Italia.

”Treceți toate cumpărăturile, diferența o pune soțul meu – a spus femeia adresându-se casierei. Am trecut și noi prin asta, știu ce înseamnă”. La scurt timp cuplul a plătit suma, făcând un gest deosebit de frumos în privința pensionarei, care nu a încetat nicio clipă să le mulțumească.

Iată ce a scris casiera pe contul personal de Facebook

”Vreau să împărtășesc marea emoție pe care am trăit-o pentru un gest foarte frumos, nobil, altruist. Însă tot ceea ce se întâmplă în aceste zile mă face să reflectez puțin. Nu zic că ar trebui să asistăm la astfel de gesturi zilnic, însă mi-ar plăcea să se întâmple atât de des încât să nu devină o știre. Am izbucnit în plâns de emoție. Nici doamna, nici cuplul nu erau clienți obișnuiți. Tinerii vorbeau cu accent slav...erau poate români”.