Documentele vamale iraniene arată că Teheranul risipește dolari subvenționați pe bunuri de lux, în vreme ce ministerul Sănătății are o lipsă cronică de medicamente vitale.

În 2012, Statele Unite și Uniunea Europeană au aprobat noi sancțiuni financiare și energetice, destinate în parte să diminueze exporturile de petrol ale Iranului. Statele Unite au amenințat instituțiile financiare străine să nu mai colaboreze cu Banca Centrală a Iranului, făcând astfel dificil pentru companiile iraniene să obțină dolarii necesari importurilor.

Ca urmare, veniturile din exporturile de petrol ale Iranului au scăzut dramatic de la 95 de miliarde de dolari, în 2011, la 69 de miliarde de dolari, în 2012. Mai mult, moneda locală s-a prăbușit pe piața liberă de la 19.000 de riali / dolar în 2011, la 32.000 de riali / dolar în 2012.

Deși vânzările de medicamente către Iran ar fi trebuit să nu facă obiectul sancțiunilor, numeroase bănci occidentale și furnizori s-au temut de problemele financiare, așa că au pus capăt comerțului cu medicamente către Teheran.

Shabnam Safamanesh, o femeie de afaceri din domeniul farmaceutic a a declarat pentru The Guardian că, imediat după instituirea sancțiunilor, băncile occidentale au început să refuze scrisorile de credit emise de instituțiile financiare iraniene.

„Nu mai aveau încredere că o să facem plățile”, a spus ea. „Chiar și după multe lupte, când am putut să deschidem un acreditiv, tranzacția ar fi durat enorm. Așa că furnizorii noștri nu au mai avut încredere în băncile iraniene.”

Din martie 2012 până în iulie 2013, Banca Centrală Iraniană a disponibilizat o sumă nedeclarată de dolari americani, la o rată mult subvenționată, de 12.260 de riali / dolar, pentru importul de bunuri de primă necesitate, mai ales hrană și medicamente. Rata aceasta a fost valabilă până în iulie 2013, când banca a dublat rata de schimb, la 24.777, dar oricum considerabil sub rata de pe piața liberă.

Când rata subvenționată a fost introdusă în 2012, Reza Fatemi Amin, adjunct al ministrului Planificării, a specificat limpede că acești bani sunt exclusiv pentru importurile de strictă necesitate, nu pentru bunuri de lux. Însă declarațiile s-au dovedit vorbe în vânt.

Ministrul Sănătății a încercat să obțină cât mai multe lichidități, însă, în lunile care trecuseră, nevoia de medicamente devenise critică pentru milioane de iranieni suferind de scleroză multiplă, hepatită, hemofilie, cancer, diabet și talasemie.

Sara Valimirza, o femeie de 37 de ani, bolnavă de talasemie, a declarat:

„În mod normal, fac cinci fiole de Desferal pe zi. În timpul sancțiunilor, au fost perioade când am făcut doar zece injecții pe lună.”

Ca urmare, Valimirza a ajuns să sufere de oboseală cronică, pielea i-a devenit cenușie, iar ochii i s-au îngălbenit.

„Mă temeam să nu-mi cedeze inima.”

În timp ce ministrul Sănătății se lupta să facă rost de dolari, importatorii de mașini făceau afaceri înfloritoare. Între martie și noiembrie 2012, evidențele vamale iraniene arată că importatorii au folosit peste 617 milioane de dolari obținuți la rată de schimb preferențială pentru a importa mai bine de 5000 de mașini. Dintre ele, 277 de milioane de dolari au fost folosiți pentru achiziția de Kia și Hyundai, 109 milioane pentru Toyota, dar și 41 de milioane pentru circa 200 de Porsche și 10 milioane pentru 35 de Maserati.

La sfârșitul lui 2012, Alireza Soltani, un afacerist de 33 de ani din Teheran a achiziționat un automobil aproape nou Porsche Panamera. Prețul de catalog era de 123.000 de dolari, dar cu tot cu taxe, a ajuns la 320.000 de dolari.

Soltani a declarat pentru Tehran Bureau:

„O mașină bună îți dă încredere în tine și în același timp îți atarge respect din partea celorlalți și atenția, mai ales din partea sexului opus.”

Restricțiile vechi de decenii la achiziționarea mașinilor de lux au fost relaxate în timpul celui de-al doilea mandat al președintelui Ahmadinejad, între 2009 și 2013. Înainte de 2009, mașini ca Porsche sau Maserati puteau fi rareori văzute pe străzi. Astăzi, acestea au reprezentanțe la Teheran și sunt un lucru comun pe străzi.

În anul în care Soltani a dat 320.000 de dolari pe mașina lui, venitul anual mediu al unei familii din Iran era de 5950 de dolari. Cei care și-au permis asemenea mașini au plătit cash. „În Iran, plata în rate nu este ceva obișnuit, mai ales când vrei să cumperi un Prosche sau un Maserati”, zice Soltani.

În timp ce importurile de mașini au explodat după instituirea sancțiunilor, de la 830 de milioane de dolari în 2011, la 1 miliard în 2012 și 1,6 miliarde în 2013, importul de medicamente s-a prăbușit. După ce crescuse de la 290 de milioane de dolari în 2006 la 766 de milioane de dolari în 2011, în 2012 a scăzut la 728 de milioane.

Mai mult, datele vamale arată că din decembrie 2012 până la anularea subvenționării rialului în iulie 2013, importatorii de mașini s-au bucurat de un curs de schimb mai favorabil (22.570 riali / dolar) decât cel al medicamentelor importate (24.427).

Deși o vastă anchetă este în curs la Teheran, nici un importator de mașini și nici un oficial nu au ajuns în fața justiției până acum.