ÎNVĂȚĂMINTELE REVOLUȚIEI BOLȘEVICE. Așa se instaurează o dictatură comunistă! Istoria ALTFEL decât o înveți la școală

Cine nu învață din greșelile trecutului, riscă să le repete. Întreaga lume civilizată trăiește astăzi vremuri tulburi, în care chiar cei mai mari susținători ai libertății se pot transforma peste noapte în tirani.

N-ar fi prima oară, iar exemplul bolșevicilor lui Lenin este edificator. Când au cucerit puterea, în octombrie 1917, bolșevicii erau într-o minoritate absolută în țară. Susținerea de care se bucurau era mult mai slabă decât a Socialiștilor Revoluționari ( care au câștigat, de pildă, alegerile pentru Adunarea Consitituantă organizate după lovitura de stat bolșevică).

De altfel, chiar această lovitură, numită pompos Marea Revoluție din Octombrie, a avut succes mai degrabă din pricina slăbiciunii Guvernului Provizoriu al lui Kerenski. Lenin a știut însă cum să-și joace cartea.

De la bun început, a încurajat orice formă de violență - a soldaților care dezertau cu milioanele din armata țaristă, a răscoalelor țărănești izbucnite în haosul din toamna lui 1917 sau a maselor orășenești flămânde. Bolșevicii au pozat în tot acest timp în campioni ai libertății și ai drepturilor cetățenești.

Românii nu scapă de noi impozite. Categoriile ce vor fi vizate să rămână cu mai puțini bani

Idolul lui Mircea Badea. N-a mai văzut niciodată un om ca el

Imediat după ce au cucerit puterea, au dat două decrete- asupra pământului și asupra păcii, pentru a-și fideliza susținătorii- soldații și mujicii. Mai mult, în primul an al puterii sovietice, bolșevicii au dezincriminat homosexualitatea. Nici aspirațiile națiunilor care luptau să se elibereze nu au fost uitate.

Pe 15 noiembrie 1917, Consiliul Comisarilor Poporului a adoptat Declarația drepturilor popoarelor din Rusia, care promitea dreptul la autodeterminare până la secesiune al popoarelor asuprite. Se stipula chiar anularea oricăror restricții național-religioase. Pe măsură ce puterea bolșevică se consolida, lucrurile au început să se schimbe.

Drepturilor și libertăților le-a luat locul principiul „cine nu e cu noi, e împotriva noastră”. Iar violența extremă, o constantă a socialismului revoluționar din Rusia, s-a dezlănțuit nu numai împotriva dușmanilor revoluției, dar și a foștilor aliați.

Ca răspuns la încercarea de a-l asasina pe Lenin și la atentatul reușit împotriva șefului CEKA din Sankt Petersburg (Comisia extraordinară pe întreaga Rusie pentru combaterea contrarevoluției și sabotajului) bolșevicii au reinstaurat pedeapsa cu moartea și au declanșat Teroarea Roșie.

În câteva săptămâni, CEKA a executat de două sau trei ori mai mulți adversari politici decât regimul țarist în cei 92 de ani de luptă cu revoluționarii de stânga. Chiar dacă vremurile s-au schimbat radical în ultima sută de ani, multe dintre năravurile de astăzi ale marxismului cultural care domină societatea occidentală amintesc puternic de începuturile Uniunii Sovietice.

Și nu e vorba doar de încercarea de a îmchide gura tuturor celor care își manifestă dezacordul față de ideologia multiculturalismului, ci de o campanie feroce împotriva statelor, națiunilor și a tradițiilor iudeo-creștine ale Europei. Asta ca să nu mai vorbim de obsesia strămutării unor populații întregi. Oare la adăpostul discursului libertar se pregărește noul gulag?