Evenimentul istoric
Mâncărurile bizare din Epoca de Aur: Ce produse de o calitate îndoielnică erau nevoiți românii să consume înainte de 1989
sursa: arhivă evz
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește-ne pe Google News
Din cuprinsul articolului
Perioada comunistă din România rămâne întipărită în memoria colectivă nu doar prin cozile interminabile și rațiile stricte, ci și prin inventivitatea alimentară forțată de penuria generalizată. În anii optzeci, politica de achitare a datoriei externe a transformat rafturile magazinelor alimentare în adevărate deserturi comerciale. Pentru a înlocui produsele de bază exportate masiv, regimul a introdus pe piață o serie de substitute culinare de o calitate extrem de scăzută.
Mâncărurile bizare din Epoca de Aur: Ce produse de o calitate îndoielnică erau nevoiți românii să consume înainte de 1989
Printre cele mai faimoase și neplăcute produse ale acelei ere se numără nechezolul. Denumirea populară reflecta perfect compoziția acestui înlocuitor de cafea. Într-o perioadă în care cafeaua naturală devenise un lux aproape imposibil de procurat, populației i se oferea un amestec uscat care conținea doar un procent insignifiant de cafea, restul fiind alcătuit din orz, ovăz, secară și năut. Gustul era departe de cel al unei băuturi energizante, iar mirosul și textura lăsau mult de dorit.
sursa: arhivă evz
sursa: captură video
Creveții din plastic și chipsurile comuniste
O altă prezență bizară pe rafturile magazinelor Alimentara erau așa-numiții creveți vietnamezi. Deși denumirea sugera o delicatesă exotică, produsul consta în niște felii translucide din amidon și arome artificiale care semănau mai degrabă cu bucăți de plastic. Acestea trebuiau prăjite în ulei înins, proces în urma căruia se umflau și deveneau crocante. Deși nu aveau aproape nicio valoare nutritivă și un gust îndoielnic, erau printre puținele gustări disponibile pentru copii.
Tacâmurile de pui și adidașii de porc
Sectoarele de carne din magazine ofereau imagini dezolante. Părțile calitative ale animalelor erau destinate exportului sau nomenclaturii, iar populației generale îi reveneau resturile. Celebrul termen de adidași era folosit pentru picioarele de porc, tăiate scurt și vândute la pachet. La fel de populare erau și tacâmurile de pui, adică spatele, gâtul și ghearele păsărilor, care conțineau mai mult os decât carne. Aceste ingrediente erau folosite intens pentru a da gust supelor sau piftiilor.
sursa: Facebook
Salamul cu soia și băuturile racoritoare sintetice
Consumul de proteine era compensat prin introducerea soiei în procesul de fabricație. Salamul cu soia a devenit rapid un simbol al alimentelor de proastă calitate. Deși ideea de a folosi soia nu era greșită din punct de vedere alimentar, rețetele de atunci rezultau într-o pastă densă, fără aromă și cu o textură neplăcută. Nici capitolul băuturi nu stătea mai bine. Sucurile din comerț, cum erau cele la plic sau la sticlă din gama Cico și Brifcor, conțineau cantități uriașe de zahăr și coloranți sintetici, având un gust extrem de chimic.
Privind înapoi, aceste produse arată amploarea crizei de resurse prin care a trecut societatea românească înainte de 1989 și capacitatea oamenilor de a supraviețui într-un sistem al privațiunilor extreme.
Recomandările noastre
