Intrarea la muntele Athos, mai complicată decât obținerea vizei pentru America. De ce nu are toată lumea acces

Intrarea la muntele Athos, mai complicată decât obținerea vizei pentru America. De ce nu are toată lumea accesMuntele Athos. Sursa foto: Captură video/Youtube

Părintele Mario Doro Ciucanu a explicat la un podcast care este regulamentul pentru a intra la muntele Athos. Unul dintre documentele obligatorii este o viză specială.

Muntele Athos nu e accesibil pentru toată lumea

Omul bisericii a spus că accesul în acest loc sfânt este mai complicat. ”Accesul în muntele Athos se face cu un diamonitirion, adică un permis de intrare în Sfântul Munte, ca un Visa Waver în America. Nu ai ce căuta acolo fără acest permis. Nu are legătură cu apartenența religioasă, dacă ești ortodox, sau dacă ești romano-catolic, chinez, japonez.

Muntele Athos Grecia

Muntele Athos Grecia. Sursa foto: Pixabay

Am văzut acolo 5-6 călugări japonezi, au venit acolo ca turiști, nu au mai plecat, i-a luat flama. Există riscul să te ia flama în Sfântul munte. Oameni de afaceri, elite, intelectuali și antreprenori de succes au ajuns acolo și și-au dat seama că ce au ei nu e nimic. Și au renunțat la tot și au rămas acolo”, a explicat acesta.

Oameni considerați morți se reculeg la Athos

Pe de altă parte, acolo sunt și persoane despre care nici familiile nu mai știu nimic. ”Acum vreo 6 ani când am mers cu niște colegi preoți, stăteam la una dintre chilii, și a venit cineva la unul dintre colegii mei și i-a spus: sărut-mâna părinte, ce faceți? Și el s-a întors și a zis: Ștefan? Eu ți-am făcut pomenire de șase ani.

Nu știa nimeni nimic de el de șase ani, stătea prin Alicante, pe undeva prin Spania, avea 5-6 tiruri și la un moment dat a dispărut. Și părinții l-a considerat mort. Nu l-a lăsat pe colegul preot să îi facă poză, doar i-a spus să transmită familiei că e bine. Dar avea o lumină în ochi, de mi-a căzut fața”, a mai spus părintele.

 Tragediile vieții i-au îndemnat către Dumnezeu

Tot acolo sunt și oameni care au trecut prin situații dramatice și au ales pe Dumnezeu. ”Am mai trăit experința unui om care avea o firmă mare de transporturi la nivel internațional. El și-a pierdut copilul de câțiva anișori, a avut cancer și a cheltuit toți banii degeaba. Când și-a condus copilul spre mormânt și-a dat seama că acolo toți suntem egali. Este un fel de frăție”, a încheiat preotul.